O iubesc si ea stie...
este totul pt mine...
intr-o zi frumoasa de vara, stateam de vorba cu o amica de-a mea, cand dintr-o
data, apare o fata blonda cu ochii albastrii k cerul, foarte frumusica, care se
indrepta. spre noi, era cea mai buna prietena a amicei mele. Am facut cunostinta cu
ea, mi-a zis ko cheama Andreea si k este incantata sa ma cunoasca, [a fel i-am zis
si eu, zambind. Se aseaza pe banca langa noi si incepe sa povesteasca ceva, eu
eram foarte atenta si atunci pe loc mi-a placut de ea, dar am crezut ca e ceva
trecator.
Cu timpul, am devenit foarte bune prietene, dar simteam ca ceva se intampla cu
mine, aceasta fata ma atragea tot mai tare si nu stiam ce se intampla, mai tarziu
mi-am dat seama ca imi place la nebunie, o ador, uneori nu pot sa fac nimic dak nu
o vad sau dak nu ii aud vocea la telefon.
Am stat si m-am gandi bine cum sa fac K sa i pot zice k imi place la ea si cat de
mult imi doresc sa o sarut, dar nu imi gaseam curajul, m-am gandi k dai voi zice
ot ceea ce simtpt ea, sa nu se sperie, sa nu ma creada ciudata sau ceva de genul
asta. Dar intr-o zi am iasat timiditatea la oparte si am incercat sa ii zic cate ceva,
dar nu am reusit sa ii zic foarte multe fata in fata, asa k am hotarat sa îi zic totul
printr-un sms, zis si facut. Andreea cand a vazut ceea ce aveam de gand sari zic
dar nu puteam, mi-a marturisit k si ea se gandeste cum ar fisa faca anumite chestii
cu o fata si m-a rugat sa nu iizic nirnic iubitului ei
La inceput, dupa ce stia ceea ce simtpt ea, imi dadea sperante, K si cum urma sa
se intample ceva intre noi doua, dar dupa cateva zile a inceput sa se comporte
foarte ciudat, abia dak ma baga în seama, nu stiam ce are asa k m-am gandit sa o
intreb, dar mi-a zis k nu are nimic, era foarte distanta, park i era frica de mine, ma
simteam foarte prost, poate era mai bine sa nu ii zic nimic legat de sentimentele
mele pt ea. Am suferi! foarte mul, numai eu stiu prin ce am trecut.
intr-o zi m-am certat tare cu ea, nu ii mai raspundeam ia telefoane, dupa cateva
ore am hotarat sa cobor pana jos k sa fumez o tigara si sa ma gandesc ce sa fac, k
nu mai puteam continua asa. în timp ce am iesit din scara blocului, am vazut-o pe
Andreea impreuna cu iubitul ei, veneau spre mine, m-am uitat la ea si am vazut k
era foarte suparata si ca nu avea tupeul sa ma priveasca deloc în ochi, mi-am dat
seama k ceva se intamplase. Prietenul ei a venit si mi-a zis k sa mergem în alt loc k
sa stea numai el de vorba cu mine, am acceptat, Andreea a ramas sa ne astepte.
Prietenul ei, mi-a zis K stie totul si ca nu ma crede k intr-adevar imi place de
prietena iui, crede k totul e în capul meu, mi-a mai zis k nu are nimic impotriva dak
ar fi ceva inte noi doua. intr-un fel m-am bucurat k nu imi poarta pica Sau ceva de
genul asta, chiar de atunci am devenit foarte buni prieteni, mi-a marturisit si el
inulte chestii de care Andreea nu stia si mi-a zis sa nu cumva sari zic ceva, i am
promis k nu ii voi zice nimic fetei, asa am si facut, pentru k nu vreau sa ii despart, le
sta foarte bine impreuna, asa k dupa un timp, i-am cerut un sfat baiatului în
legatura cu prietena lui, pentru k nu mai stiam ce sa fac, ei mi-a zis k chiar nu stie
ce sa imi zica, doar k Andreea se lasa greu cucerita. Atunci mi-am dat seama k
acea sansa pe care speram k intr-o zi sa se adevereasca, incepea sa nu mai
existe.
Dupa mai multe zile, m-am hotarat sa îi scriu Andreei un mai in care sa ii zic k ea
este totul pentru mine si cat de mult imi doresc sa o sarut macar, dak allceva nu
putea fi intre noi si multe altele printre care i-am promis k nu voi mai purta nici o
discutie despre ceea ce simtpt ea si k accept sa ramanem foarte bune prietene în
continuare, iar cand va avea nevoie de mine voi fi acolo pt ea.
De atunci, ne intelegem foarte bine, dar tot o iubesc si imi doresc k intr-o zi sa pot
sa o sarut, sperand k siea imi va raspunde la Sarut. Imi este foarte greu sa tac si
sa inghit tot ceea ce vreau sa-i zic uneori, dar imi este frica sa nu o pierd si sa nu
se indeparteze iar de mine.
Nu stiu dak o sa imi creada cineva povestea, dar tot ce pot sa va zic este k am
jrait aceasta poveste si ink o traiesc in continuare, pt k aceasta fata este ca un drog
pt mine, e k o ipitoare care suge toata viatza din mine, nu pot trai fara ea, nu pot
vedea pe nimeni si nimic in fatza ochilor, ma simt k si cum park a-si rai numai pt
ea, uneori nu pot gandi fara k ea sa imi intrerupa în ganduri, in vise, park a luat
controlul asupra mea, ma simt k si cum park nu as tmai fieu. Uneori ma simt
pierduta, k si cum a-si renunta ia tot, este ko fantoma care ma bantuie si nu ma
asa în pace, deci este totui pt mine si a-si fi în stare sa fac orice pt ea, chiar sa si
mor, asa k va rog, dak crede cineva k ma poate ajuta cumva, cu un sfat, îi
muliumesc din suilet, acum k am povestit toate aste, ma simt mai bine, k nu mai tin
n mine.