Fantezii Erotice

Am obosit sa alerg in aceasta lume, am obosit incercand sa tac, am obosit
incercand sa imi revin, dar nu pot pentru ca e în fiecare secunda din viata mea în
gandurile si in sufletul meu.

Acum nu mai Stiu ce sa fac sa scap de durerea acestei lumi, colind singur
parcurie. si mai ales cimitirul, acolo unde e BANCA noastra, acolo unde ma
regasesc, acolo unde as mai vrea sa i simnt langa mine. Acolo pe acea banca a
fost primul nostru Sarut, prima noastra imbratisare. As da orice sa mai petrec o
secunda alaturi de el acolo. Mai am de petrecut cu ei doar o vara si stiu ca o sa se
termine dar raman cu speranta aducandu-mi aminte de zilele pe care le petreceam
impreuna si parca uit pe moment dar aceasta imagine a desparti imi apare în
fiecare zi în fata ochilor. Am inceput sa vorbesc singur, sa iau medicamende de
stres sa fumez doua pachete pe zi de tigari si sa beau 7-8 catele pe zi. Mi-am dat
seama în cele doua luni de cind sunt cu el ca e foarte indiferent cu relatia noastra.
Vorbele grele pe care ie zicea despre anumite lucruri ce aveau legatura cu relatia
noastra ma inebuneau, eu nu ziceam nimic-taceam imi ziceam in sinea mea k o sa
se schimbe, dar nu... asa'e firea lui. Sau nu stiu poate nu am avut curajul sa îi zic
ceva de frica ca relatia noastra sa nu ia sfarsit. Sunt momente în care imi duc mana
la ochi sa vad daca nu a aparut o alta lacrima caci nu vroiam sa ma vada nimeni,
mai ales parinti mei. Cind ne întainim nu pot sa îmi iau privirea de ia el, as da orice
sa merg cu ei de mana pe strada sa ne putem saruta în voie pe o banca din parc
de exemplu nu în cimitir ca ultimi oameni. Acum e tarziu nu stiu ce o sa se intample
dar sper din tot sufletul meu ca vreodata în viata lui isi va aduce aminte de mine.
Am inceput sa cred k nu mai exista iubire în ziua de azi, mi se pare k totul e trist cel
putin în jurul meu. As da orice, as renunta la orice dar sa aflu si eu o data în viata
pe care o mai am de trait k cineva ma iubeste si pe mine.

M-am gandi de foarte multe ori cum ar fi sa fiu si eu macar pt. o secunda iubit, sa
raiesc acea zenzatie. Dar va veni o data vremea cand in urma vom privi...am vrea
sa reinvie toate bucurile vieti si nebunile.. dar trecutul se ascunde, nu mai vine
niciodata, numai amintirea spune ca.."ASA A FOST ODATA".

Acum stau singur in camera mea, plang, beau un pahar de vin si ma gandesc la
torul meu nenorocit de la care nu imi mai pot lua gandul, am inceput sa visez ia
momente care stiu k nu se vor implini niciodata adica daca ma va mai cauta vre-o
data sau o sa ma sune.

Mie frica pentu ca nu o sa mai aud vorbele dulci care le spunea cateodata: *
PUIUL MEU” sau poate mie prea frica de singuratate nici eu nu mai stiu ce sa
cred. As dori sa mor sa scap de durerea acestei lumi crude care mi se pare ca ma
inghite încetul cu încetul, e o lume rea in care oameni asteapta sa iti faca rau cu
prima ocazie pe care o au.

intr-o seara de iulie iam zis k as vrea sa fim amandoi undeva departe pe o insula
pustie numai noi si natura sa murim impreuna, imbratisati si cu dragostea în
sufletul nostru pt ca în cer sa fim tot impreuna. Am spus si o repet mi-as dori sa
moor pt k am obosit sau sa adorm pt totdeauna sa dorm trei vieti in sir, culcat pe un
asternut... asa... cum dorim culcati in cimiti toti sfnti palizi din altare.

TE IUBESC puiutul meu site voi iubi mereu pana voi închide ochii pt tot deauna
dar si mort o sa te iubesc de acolo de de unde o sa fiu, pt k vei ramane în visele
mele, in mintea mea si in viata mea pentru totdeauna. lar daca vreodata o sa avem
ocazia sa fim din nou impreuna promit sa te fac cel mai fericit om de pe acest
pamant.

Acum ma simnt k si un biet pelerine care colinda lumea sa regaseasca ce a fost
odata:

Cei ce au pornit cu miide ani Naintea mea pe-acelasi drum, Au adormit pe sub
castani Demult... Si dorm uitati si acum.

Si dintre cei porniti candva, Manati- spre aceleasi innorate Si multe zari- de
aceeasi stea, Un singur pelerine mai bate La poarta linisti... EI pare... Ca,
-ndurerat ca Prometeu, E mort de mult si... ot nu moare
SI! ACEST BIET PEL ERIN SUNT EU