Pigmalion
ceea ce n-am sa pot atinge: sufletul
Esti a visurilor mele Galatee
Esti unica în Univers
+ simt în maini conturul de femeie
Si totusi, oare ce n-a mers?
Tu stii ca eu, Pigmalion-ul
Te-am desenat cu mintea mea
Si-am zarmistit apoi medalionul
Ce intre sani avea sa-ti stea
Era toternul existentei tale
Si-avea putere de cristal
Siiti placea miscarea lui agale
Si infiorarea rece, de metal
Tu nu ai spus ia nimeni asta
Si poate nici ca n-aveai cum
Doar eu stiam care-i napasta
Site-am lasat sa-ti vezi de drum.
In palma, inca, formele-ti suave
Le simt si-mi dau fiori
Si-nchipuirile-mi bolnave
Ma poarta dupa tine printre nori
Chiar de as vrea nu am sa pot atinge
Ceea ce nu ti-a dat Pamantul
Tu nu ai cum sa ai iubirea-n sange
Caci iti linseste Sufiatul