Fluturele de toamna...
Metamorfozarea unui fluture de toamnă... trecerea de la starea de suferinţă... la ură... apoi la nepăsare... şi irevocabil la moarte clinică... Pe scurt... povestea vieţii mele! Sunt poezii de pe vremea adolescenţei mele, dar privind inapoi... nimic nu s-a schimbat... poate doar protagonistul. Sper sa nu vă deprime prea mult... în rest... nu uitati sa zâmbiti... mâine va fi mai rău.
"Uitatat"
"În noapte singură mă aflu
La pieptul tău aş vrea să fiu
Să simt cum inima ji bate
Să te aud şoptind în noapte.
Z Numele meu
Pe malul mării singură visez
Şi ma gândesc la tine
Şi valurile parcă îmi şoptesc
Cuvinte fără de-neles.
Z Referitor Ia tine.
Degeaba ele-imi spun să stau
Să mă gândesc mai bine
Caci eu nu pot sa fac nimic
Şi tot incerc să mă conving.
ZCâ nu mi-e dor de tine.
Dar ce amarnic eu mâ-nşel
Spunându-mmi că mi-e bine
Când eu nu pot să fac nimic
Şi mi-e un dor nebun.
Z2De tine.
Aş vrea să fii aici cu mine
Aş vrea să ţii şi tu la mine
Aş vrea să pot să înţeleg
De ce? De ce te porți aşa.
ZCu mine.
Dar vad că totul e în zadar
Şi nimănui de mine nu-i mai pasă
Uitată, pe această lume, întristata.
De tine şi de dorul tău
Zuitata"
"ară tinet
"Ce tristă-i viața fară tine
Ce gol e locul unde-am stat
Ce amară e orice amintire
Ce-mi spune că tu ai plecat.
Şi câte vise am avut
Şi câte clipe am petrecut
Şi câte planuri spulberate
De mine... într-un minut!
Te mai gândeşti oare Ia mine?
Te mai gândeşti la tot ce-a fost?
Te uită în urmă, şi încearcă
Să ma înţelegi, dacă mai poți
Dar poate că e prea târziu
Orice speranță spulberată
Dar aş mai vrea să te sărut
O dată... o ultimă data.
Dar ce visezi?! E... o amintire
Un gol rămas în urma ta
Şi tristă-i viața fară tine
La felca ea... inima mea."
"Macar o zil"
"De cate ori a tine mă gândeam.
De căte ori la tine eu speram.
De căte ori te-am ignorat.
Şi poate că m-am înşelat
Dar am sperat că într-o zi
Te voi iubi mai mult ca niciodată
Şi-alăturea de mine tu vei f... ca altădată
Şi sufar, căci te vreau si te doresc
Mai mult decât credeam eu că vreodată
Vai f în stare să iubesc.
Nu pot nimic acum să-ţi cer... e prea târziu
Sau prea devreme... să-ncerc iubirea să ţi-o schimb
Când altă fată mi te cere?
Şi mite ia... căci eu nu sunt
Plecată sunt de lângă tine... pe vecie
Oh, cât aş vrea să fii al meu
Măcar o zi... În veşnicie..."
"Regrete...*
"E cam târziu pentru regrete.
Dar ce-aş putea acum s4-ti spun?
E o noapte caldă... şi mă trece
Un rece ffor din trecut.
O iume înlăcrimată mâ-nconjoară
Şi toturi negru şi de scrum
Şi toată lumea... trece... vine.
Dar eu... tot singură rămân!
O clipă doar... o veşnicie.
Un singur drum noi toţi avem.
Ca să murim... ca să ne naştem.
Sau invers... totul e 1a fel!
Şi ce pacat... şi ce durere.
În urmă Doamne ai lăsat.
De ce kai iuat pe cel mai drag?
De ce pe mine nu m-ai luat?
Dar ce-aş avea acum s4ţi spun?
E o noapte tristă şi mă trece
Un rece for din trecut.
Şi-i cam târziu pentru regretet"
"Anotimpuri"
"În singurătatea mea
Doar fantare mă-nconjoară
Intonând doar imnuri false
In acest amurg de toamna
Şi nimica nu mai mişcă
Sub zăpada care cade
Totu-i alb şi mort e totul
Cum va fi şi-n astă iama
Dar va fi poate mai bine
Împreună când vom îi
Viaţa-n toate iar va fi
Când primăvara va veni.
Şi va fi din nou frumos
Vom visa la tot ce-a fost
ta fanfare ne-om gândi
Când vara va reveni...»
"Şi ce dac?...»
"Nori şi nori, vise şi vise.
Toate duse, toate stinse.
Vorbe-n vânt spuse râzând.
De-un ecoul
Ploi şi ploi, doi câte doi
Toate trec şi toţi se duc
Doar eu mai râmân oftând.
Regretând!
Zi cu zi şi dor cu dor.
Vin şi trec şi se opresc
Amintindu-şi de-un trecut
Trecători
Cine ştie? Cine afla?
Cine stă şi cine pleacă?
Toate au un răspuns anume.
Şi ce daca?...
"Speranţa...
"Cum se duc... toate se duc.
Şi cum pleacă... toţi cum pleacă.
Cum ia greu te lasă toţi
Şi râmăi fără speranţa
Dar de ce să speri degeaba?
Când nu ai la ce spera?
Şi de ce te uiţi cum pleacă?
Când pe tine te-or uita.
De te uită... nu conteaza.
Totul e să poți spera.
Chiar de-ai fi singurul care
Viaţa singur ţi-o vei luat
Fluture fragii de toamna
Asta eşti!... Asta vei fi
Dacă te mai iei vreodată
După toţi gândacii vii!
Egoigti gândaci de toamna.
Singuri vinovaţi de tot.
Nu contezi prea mult tu dragă.
Fluture fragi! de toamnă..."
"4 ani."
"Cine ştie-n care parte.
n care colț de lume oare
Sta un singur om deoparte.
Aşteptând o biată fată.
Singur a râmas săracul
Pară fată... fară viață.
Au murit de mult... odată.
De o boală, necruțatăi
Patru ani de-atunci trecut-au
Şi nimic nu s-a schimbat
Tot îndurerat sărmanul
Şi tot singur a rămas.
Va putea oare să uite?
Sau să spere în mai bine?
n acel colt mic de lume.
Para tine... fără tine!"
”..Incomplete...*
"Mă tot gândesc de-un timp la tine
Şi-mi amintesc de tot ce-a fost.
Poate mai sper că n-ai uitat de mine.
Că n-ai uitat ce-a fost frumos!
Poate ma-nşel, crezând că ai ținut la mine
Când tu de fapt mă folosea
Mi-e imposibil să mai cred în tine
Chiar te-am iubit dar tu mă înselai