Jean si Bella
Am citit aceasta poezie mai demult. Am incercat s-o redau cat mai fidel. Nu eu am scris-o, nu cunosc autorul, asa ca daca va fi publicata am sa va rog sa nu ma notati.
Jean avea o verisoara, vaduva de cativa ani
Era tanara frumoasa si avea si bani
Pentru-aceste atribute, era foarte anturata
Multi barbati dadeau tarcoale pentru mana-i delicata.
Dintre toti acestia, insa, Jean era singurul care,
Ca prieten si ca ruda, avea trecere mai mare
Totdeauna impreuna, si acasa si pe strada,
Lumea invidioasa, nu stia ce sa mai creada.
Și la teatru sila curse, impreuna sunt vazuti,
Toata iumea susoteste si de toti ei sunt barfiti
Numai varul Jean, saracul stia care-i adevarul:
Pentru scumpa-i verisoara, e! era doar verisorul
Si de mute ori alaturi, privind corpul ei splendid,
!si spunea in sinea sa ca este prost si e timid,
Caci de ar avea puterea dragostea sa-i marturiseasca,
Ar putea ca si ia dansa sentimentul sa starneasca.
Intr-o zi de primavara, el se duse sa o vada.
Ea-i primi cu bucurie, si I-a invitat sa sada
In gradina insorita, pe-un divan cu multe perne,
Si-ncepura sa-si vorbeasca fel si fel de baliverne.
Jean o-nvaluia tot timpul c-o privire cam focoasa
Si parea ca-n ziua aceea ea era si mai frumoasa.
-Draga Jean ce e cu tine, astazi esti posomorat,
Si privirea ti-e ciudata, imi pari foarte amarat.
-Draga Bella esti frumoasa cum putine cred sa fie
Ai un trup ca de zeita, dar tu esti aici, esti vie.
Toti ma invidiaza, spun ca eu ma cule cu tine,
Dar ca sunt gresiti cu totii o stim amandoi prea bine.
Am venit astazi la tine ca sa-ti marturisesc
Focul ce-tmi arde-n suflet: Bella, te iubesc!
Dar pentru ca-tmi esti ruda, o sa-ncerc ca sa te ui,
Am sa plec acum în lume, intr-un lung exil, voit.
-Draga Jean, ce-tmi spui tu mie pur si simplu ma-nfioara.
Tu sa ai astfel de ganduri pentru mine, o verisoara?
Dar stai o clipa si imi explica: daca spui ca ma iubesti,
Cum de vrei acum sa pleci in lume, sa ma parasesti?
La mine nu te-ai gandit? Ea-i zambeste cu ardoare
Si soptindu-i a ureche: Esti un prost si înca mare,
Doar n-oi vrea sa fiu eu prima care sa marturisesc:
Sieu te iubesc, si-n orice clipa, doar pe tine te doresc.
Bietul Jean de bucurie ramase mut de uimire,
Disperarea dinainte se schimba în fericire.
Ridicandu iute fusta, se intinse peste fata,
Ce-astepta nerabdatoare, patrunzand in ea de-o data.
Bela incepu atunci sa geama, dar îl prinse ca un cleste
Cu superbele-i picioare, sarutandu-l nebuneste.
incepu sa-i dea si contre, ca sa-ncapa pula mare,
Toata-n pizda ei de tata, caci era nerabdatoare.
Dar desi era cam tanar, Jean nu se grabea defel,
El isi prelungea placerea asa cum dorea chiar el.
Tot o data amintindu-si de prin cartile uitate,
O intoarse iute-n brate si-o patrunse pe la spate.
Bela disparu in baie. Cand se-ntoarse, era goala
Si privindu-i corpul tanar, Jean simi cai se scoala.
Fata se apropie de dansul, mangaindu- cu privirea
Si.pe chip i se citeste dragostea si implinirea.
-Draga Jean acum iti pot spune: esti frumos,
Ai un corp de zeu antic, suplu, tare, muschiulos.
Pe deasupra ai o pula pur si simplu minunata,
Care dupa-atata munca iarasi este sculaa.
Cum puteam sa stiu ca tu futi asa de bine,
Mai ales ca pan-acum doar un var vedeam în tine.
Dar prea multa vorba. Hai dezbraca-te mai bine,
Fiindca vreau acum draguta, sa te fut si eu pe tine,
Bela foarte amuzata se sui pe el calare,
Și luand în mana mica pula teapana si tare,
O propli la gura pizdei, care o inghiti pe data,
Cum inghite crocodil victima nemestecata.
Si-ncepu atuncea fata lectia de calarie,
Unduindu-si trupul tanar (de mi-ar place chiar si mie)
Jean incerca sa tina ritmul, impingandu-si pula bine,
Dar de-atata calarie, a simțit ca iar ii vine.
Doar ca Bella se ridica, ea isi schimba iute locul,
Tot calare dar pe gura, se intinde peste dansul,
Pula-ncepe sa o suga (nu v-ar place chiar si voua?)
ara Jean o prinde bine intr-un clasic 69,
Si din noaptea aceea, Jean si Bella devenira,
Doi amanti ce cu dracaste si pasiune se iubira