Pana unde e universul?
Un pic diferita de celelalte...
Conduce. Repede. Crede ca, fa viteza asta ii vor ramane in urma si gandurile
Dar nu. Nici rtu stie de ce s-a astepiat a asta. La 23 de ani, Ada are inca mult
intrebari. Nici nu stie de cei se zice "Ada". Pe ea o cheama Daniela. Si mai
sunt cafeva chestii pe care mu le stie. Ca de exemplu, universul se termina
unde se termina privirea, sau unde incep gandurile? O doare capul. Si,
paradoxal, realizeaza ca nici rutine neaparat sa stie raspunsurile la aceste
intrebari. E pur si simplu in natura ei sa intrebe. Sa “se” intrebe. Si acum,
conceptul de tlesbianistm" ii rasuna ca un ecou vulgar in intreaga ei mica
lume, parca rasturnand-o. Nu stie ce iubeste la Suzana. Nici nu stie daca o
iubeste. Dar are unele ganduri pe care nu si le poate controla. Si de obicei ea
controleaza tot. Asa ca acum, pe autostrada goala, ea goneste cu viteza
propriilor ganduri, incercand disperata sa le depaseasca. E inchisa intr-o
celula si vrea sa evadeze. Universul. Universul e atat de mare, si ea nu poate
decat sa viseze. Si sa-si puna intrebari. O vede pe Suzana zambind. Numai
daca o vede zambind, e de ajuns. Incep gandurile. Suzana isi da jos esarfa,
o atinge, incepe sa... Nu. Trebuie sa se concentreze !a drum. Dar reveria
chiuiloare continua. Se gandeste... A citit atat, si totusi se simie incoltita,
lipita de perete. Si dramatic este ca ea il iubeste pe Dan. II iubeste. IUBESTE.
Tocmai pentru ca, datorita simphitatii lui, se creaza un echilibru. EI e colacul
ei de salvare. Si pentru asta simte ca ii datoreaza viata. In schimb, Suzana
rece ca un uragari prin tot ce reprezinta Carolina. O rupe, o indoaie, o fasie,
si foate astea cu zambetul pe buze. Mici macar mu stie. Ada isi musca buza.
Simte. lar incepe. O vede pe Suzana dandu-si jos esarfa ei rosie, o atinge pe
mana amical, si zambeste. imaginatia ramifica adevarul, denaturandu-l în
mii de feluri. Poate fi ceva salbatic. Spontan. Interesant. Genial. Complex
INTERZIS. Dar mintea poate rupe bariera. Universul. Unde incepe? Si unde
se termina? Soseaua este dreapta pentru urmatorii cativa kilometri. Ada
inchide ochii. Trupurile lor, doua jumatati care denota haos si materie
incompleta, se unesc pentru a crea perfectiunea primordiala, totala. Simie.
Gusta. E perfect. Perfectiunea nu are nevoie de haine, sau de pareri, sau de
etichete. Nimic nu e interzis, si viata atarna de un zambet. Mainile se cauta
disperate, ca pe pamantul fagaduintei. E sublim. Incet, totul revine la conditia
umana. Perfectiunea cade in noroi, strivita de constiinta. Totul devine
aproape pornografic. Ada strange din ochii deja inchisi. Totul e folosit
degetele, limba, ochii, urechile... Toate receptioneaza stimuli, intr-un fel sau
altul. Ca in razboi: intai explorare, apoi atac. Un razboi al nervilor. Un razboi
in care si de-o parte, si de cealalia a baricadei e doar ea. Lesbianism,
egocentrism, toate se amesteca. Si Suzana zambeste. Orgasmul este brusc
si pufernic. Perfect in naturaletea sa. Deschide ochii larg. Urmeaza o curba
mare, si in jos -- prapastia. Dar fiinta sa deja e in cadere libera. Chinul e
inutil. Masina mentine directia. Dupa cateva secunde, simle ca zboara.
Zambeste. N-a tmai simtit asta de mult timp. Toate se deruleaza repede, ca Ia
o ultima recenzie.
impactul e divin. Intr-un amestec de sticla, metal si ganduri, piesele se
unesc. În sfarsit, Ada a gasit raspunsurile la toate intrebarile: Si acum va
vedea unde se termina universul.
La inmormantare multa lume are ochelari de soare, desi ploua. O esarfa
rosie aferizeaza, dupa cateva piruete, pe sicriu. Stropii de ploaie o apasa, o
forteaza sa ramana acolo pe veci. Universul e intr-adevar infinit.