Fantezii Erotice

Am o senzatie ciudata, ca si cum ceva sau cineva ma impinge de Ia spate sa merg
mai departe!

Toata saptamana ne intalnim prin orash (am avut trupul tau.. dar gandurile îi erau
ale altcuiva... ), e! se uita zambind ia mine, ne salutam, dar nici unul nu are curajul
sa zica ceva în plina strada. aparentzele... deci ramane telefonul singura cale de
comunicare, macar atat. Zambete si priviri interzise, ascunse, care par nevinovate,
dar în acelasi timp sunt pline de pacat si dezvaluie identitatzi ascunse; descoperim
ceva nou în fiecare dintre noi, ceva la care nu ne-am putut astepta. tentatzia e
mare, vreau sa merg pana la capat. vreau sa pastrez ceea ce am reusit sa atrag
de partea mea sa raman macar cu privirile pline de admiratzie.

In sufietui meu stiu k elnu poate sa-mi apartina, nu poate fii a meu pt k nu a fost
niciodata. Vorbele lui sunt goale, ma iubeste pentru a nu ma rani, vorbeste cu mine
k sa nu simt prapastia dintre noi si ma minte zambind... stiu acest lucru dar ceea ce
simt pentru ef imi arde sufletul asemeni unu foc care distruge totul in calea lui si ma
doare... plang, sufar dar nu vreau sa recunosc adevarul. De ce ma incapatanez
sa-mi fac rau si de ce nu pot renunta ia persoana care ma distruge incet, putin cate
putin, la cei care fra intenție ma omoara. Las sa mi se scurga sangele prin vene si
nu realizez adevarul, inca mai sper ia ziua de maine cand tu vei veni si in loc de
vorbe voi gasi sentimente, chiar si iubire.

Si in momentul asta, in care nu shtiu dak mai are rost sa continui cu toata
povestea asta, ce sa fac?? Tin la ei mai mult decat ia orice, simt ke o parte din
mine, nu shtiu ce m-am face dak m-as trezii maine fara sigurantza K el e acolo, kil
pot gasi in orice moment sau k macar se gandeste ia mine, macar k a o prietena.
Am incercat sa renuntz ia el, mai bine zis el a incercat sa puna capat acestei
continue amagiri si nu a reusit. cand eram aproape sigura k l-am pierdut, imi zice k
spera sa-mi gasesc pe cineva care sa tina ia mine asa cum tine el, dar k acest
ucru nu va putea fii posibi, pt knimeni nu va reusii sa ma iubeasca asa cum ma
iubeste el. Dar totusi cred k nu sunt pregatita sa fac pasul asta, am prea multe de
oferit si nu am curajul sa ma opresc aici. chiar cred K trebuie sa mai caut... dar nu
pot... ceva ma oprestet! Nu am reusit, nu gandesc acum cu capul, poate doar cu
inima. Am pus prea mult suflet n tot pentru k este pentru prima data cand ajung sa
in la cineva mai mult decat la mine.. e! este universul meu si nu poate sa treaca o
zi fara a vorbi cu el. De cele mai multe ori incearca sa ma trezeasca la realitate dar
acest iucru este imposibil. visul este prea frumos sunt asemeni unui copii fascinat
de o jucarie multcolora.. jucarie cu care din diferite motive nu se poate juca, jucarie
care ii este interzisa.. si ce doare mai mult decat imposibilitatea de a fii alaturi de
cei pe care il doresti si pt care inima ta este dispusa sa încalce orice regula sa se
umileasca si sa ingenuncheze în fata oricarei nici scantei de sparanta???

Este asa de greu sa ma abtin, simt nevoia de a avea pe cineva langa mine, nu-i
suficent k vorbesc cu el o data la 2 sau chiar 3 zie, si atunci i nervos, suparat sau
obosit... de ce nu pot seri zic tot ce simt?? Poate k s-ar termina totul dak am avea
curajul sa vorbim deschis, dak ar avea incredere mai mare n mine.

Astept in zadar sa incolteasca o mica farama de iubire adevarata în sultetul lui
pentru mine... dar aceasi senzatie de neimpinire imi inunda mintea si inima. stiu k
astept fara rost, dar ce pot sa fac..? lubesc cu adevarat pentru prima data o
persoana, dar am sufletul inchis în colivia de ghiata din mijlocul infernului si simt
cum ahiala care ma inconioara imi arde si cele mai nevinovata vise