Samburi de caise...
E amintirea ce o port in mine, de ani si ani... Ea intre timp s-a maritat, s-a inchis in lumea ei fara iesire, fara sa afle vreodata cum ar fi fost
Am simit-o din clipa in care am intrat în cabina ascensorului. Stiam ca o voi regasi,
asteptandu-ma ca în vremurile neuitate, in patul mare, cu sanii negijent scapand
de sub bluza larga, citind concentrata vreo poveste banala dintr-un ziar de scandal.
Mirosul. insa dispare la fel de brusc in momentul in care ies din it. Panica
usor-usor isi face loc inconstientul meu în timp ce intrigurat nu reusesc sa gasesc
cheile prin multele buzunare. Cand usa e deschisa de perete insa, si narile imi sunt
dilatate de emotia asteptari, rasufiu usurat: e aici!
O strig si nu-mi raspunde, o chem si nu vine, insa valurile de parfum ce ma
inconjoara nu ma pot minti. Arunc geanta si haina de pe mine, ma impiedic de
covorul gros si pufos, in ultima clipa ma atam cu o mana de o coapsa adora,
alba si mirosind a samburi de caise.
Brusc se produce o descarcare si amorteala somnului ii dispare instantaneu, în
timp ce eu ii cant, aton, un cantec vechi, de fericire, pe care ii mai stiu doar fulgii de
zapada noaptea si partia cu brazi. Se lasa vinovat purtata iar eu aduimec, precum
un lup flamand in paduri de munti particulele incarcate cu EA care se degaja prin
toti porii, si a caror amintire am purtat-o atata vreme.
Chiar daca stiu, din strafundurile sufletului, ca nu vom consuma nicicand iubirea
noastra, ma arunc fara nici un regret inainte, pe panta care ma va duce la extazul
interior, visat noapte de noapte de ani si ani.
Se daruieste si ma trimite din ce in ce mai aproape de amintire, dar nu pot sa
inteleg, nu pot sa cred ca e reala. Subtilul parfum de fruct copt amestecat cu
dulceata stoarsa din el ma doboara si plang. Plang de fericire si de disperarea
noptilor ce vor veni.
Stai, nu pleca! uria clocotul din mine catre clipa care-si urmareste, nectintita
drumul.
Te-as incuia... m-as rataci cu tine pe strazile pusti, pe canapelele roz si fotolile din
lemn. Doar stai, nu pleca! mai strig si ma cufund din nou in amintire.
Tia draaostea meat