Aburul din ceasca mea
Sper sa nu va supere acea repetare a: mea, meu, ta si asa mai departe. Aceasta poezie o dedic celui mai bun prieten care pe data de 22 noiembrie 2006 face un an de cand i sa "varsat ceasca". Undeva intr- o agenda a scris cum isi imagineaza viatza ca o "ceasca de cafea " care se varsa si aburul se pierde odata cu caldura din ea(septembrie 2005). Dumnezeu sa te odihneasca in pace Valer!!! NIHIL SINE DEO, CARPE DIEM ce mult spuneai aceste vb: -((
O ceasca de cafea e viata mea
Din care frumos aburul iese
Dar oare atunci cand se va varsa
Va mai ramane calda cafeaua mea?
Aroma mea spre tine imi zboara
Cauta cu draga ceasca ta
O zaresc undeva aburind si se pare
Ma asteapta fierbinte cafeaua ta
Dar intre noi cineva apare
Si varsa in ciuda ceasca mea
Pe podeaua rece cafeaua mea cade
Se ridica aburul din ceasca mea
Incerc sa ajung ia ceasca ta dar se pare
Ca aburul meu sa racit deja
Ma chinui sa curg spre masa care
Stai tu „ceasca, iubirea mea
Ma ridic spre cer si cer indurare
Cu ce a gresit ceasca mea ?
De ce aburul meu e la tine Doamne
De ce nu ma iasi a iubirea mea ?
De aici de sus dulcea mea ceasca
Am sa te veghez iubirea mea
Si poate într o zi ma voi intoarce
La tine scumnpa mea catea
Pana atunci ai grija de tine
De tine si de aroma ta
Incearca sa ramai mereu calda
7. iubita si scumna mea cafea