Vis sau realitate?!
Si acum ma intreb ce a fost...
A fost vis?! A fost realitate?!
Si acum ma intreb ce a fost... A fost prea frumos, prea bine, prea placut sa fie
realitate si, în acelasi timp, a fost prea real ca sa fie vis.
Am plecat de langa tine, dar inima mea a ramas ia line, gandurile mele toate se
gandesc numai ia tine, finta mea te vrea numai pe tine.
Dinaintea ochilor mei se deruleaza imagini cu tine, cu noi, cu povestea noastra
scurta, parca neinceputa si parca neterminata.
Ochii tai ma obsedeaza, parca ma privesc intr-una de undeva, parca ma
vegheaza, parca ma urmaresc la fiecare pas.
!fi simt inca buzele catifelate, umede, pofticioase, fierbinti si moi pe buzele mele
dornice de tine. Simt sarutul tau si inca iti mai simt mainile tremurande pe trupul
meu flamand de tine... îti simt inca respiratia calda, sacadata, excitata... Te simt
inca deasupra mea, lamga, în si sub mine... Trupul tau parca a lasat o amprenta
peste al meu. Miros toala atine, a dorinta, a dragoste si a barbatia ta.. Gura mea
inca iti mai simte gustul.
Nu pot uita nimic: nicio privire, nici un gest, nici o soapta, nici o mangaiere, nici un
geamat.
Ai intrat si mai adanc in inima si sufletul meu... si imi este teama ca imi vei cere sa
te scot de acolo.. Nu as putea! Ar insemna sa mor! Caci ai devenit insasi sufletul
meu, inima si viata meat
Acum traiesc doar cu gandul ia tine, doar pentru tine, pentru a putea fi iar cu tine,
pentru a-ti simti din nou privirea strabatandu-mi trupul cu milioane de fiori.
Deodata imi dau seama ca nu mai stiu sa traiesc singura, ca nu stiu sa traiesc fara
tine! Fara tine ma simt pustie, pierduta, fara rost.
Sunt toata numai iuhira dorinta daruire pentru fine Numai pentru tine.