Fantezii Erotice

Calimanesti, vineri, 21 iulie.

Urasc apa asta care ar fi trebuit sa ne poarte pe amandoi inspre poalele muntelui,
urasc linistea asta galagioasa care nu face decat sa-mi aduca aminte de cat de
singura sunt si de cat esti de departe de sufetui meu. De ce? De ce nu vii sa vezi
fumicile urcand pe zidul asta pin de mushchi? Verdeata lui urat mirositoare, pe
care o urasc, imi spune ca parfumul carnii tale nu se va simti niciodata pe pielea
meat.

Cozia, idem.

Aici nu pot sa urasc. Aici pot sa iubesc, aici pot sa recunosc ca te iubesc. Nu mi-e
frica, chiar de te voi pierde, iar. lar, ptr ca prima oara te-am pierdut cand te-am
cunoscut... Sunt aparata de o crediniza care, culmea!, nu pare sa-mi apartzina. E
de ajuns sa stiu ca, prin nastere, fac parte dintr-o religie care are atata bunatate, si
sunt fericita ca nu imi s-a pietrificat sufletul, iubindu-le - savarshind pacatul de a te
iubi. Poate ca este singurul oc în care voi recunoaste cat de mult te iubesc.

Ranca, sambata, 22 iulie.

Sunt la 1600 de metri deasupra nivelului mari, dar aerul asta de munte tot nu
reuseste sa-mi alunge apasarea de pe suflet. Poti sa-ti inchipui cum e sa-ti simti
trupul framantat toala noaptea de niste maini care-ti sunt straine, iar carnea ta sa
urle. inauntru numele altui barbat??? Sa simti cum tzi se rascoleshie stomacul cand
tu cautzi disperata buzele acelea... acelea, nu asteali! Orice atingere ma
murdareshte complet, si doar gandul ca poate, "some day", vor fi 'acele* maini cele
care sa-mi "mane pe coapse iepuri mici”.

Si dimineatza asta! Ahhh, Doamne, dimineatza astat!! Si o bucatzica de cer mi se
deschide acum în suflet, dar... ce folos?? Promit sa nu spun! Nu Spun!

Hobitza, idem.

Simizurile imi sunt paralizate. Nu ma gandesc decat ca mai am o noapte de chin.
Nu pot sa-mi alung gustul armar si dorul de tot ce-mi este drag. Profit de orice
moment ca sa ma inchid în gandurile mele, sa scap, sa evadez în tine. Muntele
asta ma innebunestel!! De ce frunza asta nu ma lasa în pace? De ce ma chinuie si
cerul asta?? De ce nupotsa nu ma gandesc ia tine? Ahh, uite-l ca vine iar... mi-e
sila de tot ce inseamna atingeri care nu-ti apartin. As vrea sa evadez, sa-mi las
corpul sa suporte mizeriie astea, sa ma-nchid in tine. Mi-e dor de tine, stiu,
lasa-ma sa visez, mi-e dor de carnea ta, de stransoarea ta, de respiratia ta langa
tampiele mele, stiu, lasa-ma sa visez,

Tismana, idem.

Pur si simplu, daca... Ahh!t Nu ma pot regasi aici! Cozia e altel... Aici nu apartin
acestui loc, nu simt vibrand nimic în suflet. Raul Tismana nu-mi da pace, nu ma
asa sa-mi trezesc simizurile. As vrea sa-ti spun cat de mult te iubesc, as vrea sa
pot sa-ti arat tot ce e acum în mine, toata ura pe care o am fatza de toate lucrurile
fara tine!... Nici macar faptul ca te port in suflet nu-tmi mai ajungel... Vreau mai
mult, mai mult! Te vreau mai mult, asa cum î** ** *** te vrea si te chearma în fiecare
seara... Vreau sa musc din tine asa cum musca raul asta din munte! Sa-ti sap albii
n piele cu unghile, pentru ca doar asa iti vei aminti ca existenta mea depinde
numai de tineti... Devoratzie, da! canibalica, dat.

Muntele asta ma apasa iar pe suflet, si am nevoie de terapie cu nesfarshita mea
mare albastra

Promit sa nui mai spun ca te iubesc! Promit sa ma cenzurez in continuare, sa nu
iu eu nici macar in acest jurnal de calatorie stupid! Doar asa ma iubesti tu, find
alta! Promiti sa ma iubesti si dupa ce am sa te iubesc? Promii?.. Hai, minte-ma
asa cum numai tu stii

n trecere prin Maldareshti, Horezu si Costeshti, duminica, 23 iulie

Mi-e sila, da, mi-e sia!

Las în ma muntele si aproape trei zile de murdarie umana.

Parca atmosfera se incarca iar cu mirosul tau, si ma imbat cu el, si mai vreau, si
sti ca n-am sa te arm, pentru ca tu esti sortit ingerilor, doar ei te pot ferici pe tine.
Mi-e greu sa mai scriu, mi-e greu sa respir stiind ca nu esti langa mine.

Marea mea albastra ma asteapta, ma întorc ia ea, fidela.

Maine e luni, si-am sa te iubesc din nou, ca pana acum. Acum te urasc, pentru ca
nu esti landa mine.