Doar noi..
O iubesc, dar nu am avut niciodata curajul sa ii spun ce simt pentru decat decat atunci cand...
E vineri seara. O seara ca oricare alta - cu gasca prin orash, zburand de pe o
terasa pe alta, si în final gasind loc într-un pub. Stau pe o canapea cu fzigara în
mana si cu berea în celaiata. Lumea danseaza, se simte bine. O zaresc prin
multime. Suntem in aceasi gasca de prieteni, ieshim impreuna, dar nu am prea
avut ocazia sa vorbim- numai eu si ea. Toata seara ne-am aruncat cateva priviri pe
furis, cate un zambet din partea ei ma face sa tresar. Si uite, k vine spre mine. imi
cere un foc si se aseaza pe canapea langa mine. Incepem o discutzie. Nu imi mai
aduc aminte despre ce- ceva cu totul banal. în timp ce vorbeam incepe sa ma
mangaie pe picior... sa isi plimbe mana de ia genunke în sus. Nu spun nimic sio
as. sa vad ce va face in continuare. Ma ia de mana si imi spune sa iesim putin afara
k vrea sa vorbeasca ceva cu mine de mult timp. Zis si facut. Ishi ia geanta si
ucrurile, ma ia de mana si ieshim. ora 1 noaptea- afara nu e nimeni, Fara sa imi
dau seama cum, ma lipseste de un perele si incepe sa ma sarute usor pe buze. Se
joaca cu limba pe gatul meu.. ma trec fori.. nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez.
si uite k in cele din urma ii fac curaj si incepem sa ne sarulam... limbile noastre
indep sa se joaca. imi aduc si acum aminte cum sunau pierce-urile noastre cand
se intaineau.. Ajungem in parc pe o banca, dupa un drum lung plin de sarutari si
imbratisari tandre. Radiam de fericire. Simteam k plutesc si nu imi venea sa cred k
sunt acolo cu ea. D jumate de ora de discuti, sarutari, imbratiseri... În cele din
„ma ne hotaram sa merdem la ea ea locuind sinaura va urma.