Fantezii Erotice

Am intahit-o pentru-o clipa trecand involuntar în sens opus, eu coborand si ea
uracand _trepiele de piatra ale camainului miltar unde urma sa fim cazati pe
perioada cursului

Avea ceva, atitudine, decenta, gingasie, farmec... si ochii, ochii aceia.

Nu mai sunt de mult un copi, nu sunt genui ce se aprinde cand privirea imi este
ntersectata de femeia fatala si fotusi atunci am ajuns sa realizez ca oricine am fi si
netinand cont de experienta capatata dealungul anilor, scutul de indiferenta si
duritate masculina poate fi puiverizat intr-o secunda de propria-ti inima.

Am scapat un stupid "sarut mana! * M-a privit zambind si mi-a raspuns cu cel mai
duice "Buna dimineata! * Am spus cel mai dulce??? Mi-ar trebui o infinitate de
cuvinte pentru a reusi sa descriu efectul produs asupra mea de acei salut.

Efectul produs asupra mea de acea întalnire si apoi de acei glas de clopotel, de
acei ochi negri de carbune cu reflexe de cristal, a fost mai devastator decat suflul
unei bombe de mare calibru cazute ia un pas de locul in care ma gaseam.

Odata cu repartitia imiltarilor pe plutoane ne-am ocupat locul in sale premeditat
stabijte de greii sistemului. Ne-am adunat în numar de 18 miltari, de grade si
varste diferite insa toti barbati. (cel putin anatomic vorbind)

Asteptam sosirea ultimilor doi membri ce trebuiau sa completeze plutonulsi si.
ata ca sosesct

Surpriza? shoc? iluzie sau numai vis?

Ei bine... n sala isi face aparitia cel mai chipes miltar al armatei romane. Cea mai
decenta tinuta cazona, cel mai fiumos pas, pamantul insasi parea a se comporta
precum o banda rulanta sub acei micuti si sclipitori bocanci. Superlativui creatiei
divine, croitori ai celor tmai vestite case de moda pareau ca-si dadusera mana
pentru a echipa fara cusur acel trup atat de suplu si gingas al celei ce avea sa-mi
fie destinata de soaria, colega si camarad de arme pentru o perioada de 90 de zile.

Da, ea cea care cu 15 minute mai devreme ma peralizase cu cel mai cuminte
"buna dimineata”!

Asa cum de atatea ori, in diferite teatre de lupta (Somalia, Angola, Albania,
Bosnia, Kosovo, Afganistan, irak ) mi-am afisat firea razboinica, am trecut Ia atac si
cu cea mai sobra atiutudine m-am adresat intinzandu-i mana chiar daca am scapat
o privire peste sclipirea verighetei ce o purta pe degetul inelar al maini stangi.

- Buna! Eu sunt M. Ai un prieten? Nu i-am lasat ragaz pentru a raspunde si am
continuat:

-De azi voi fi prietenul tau unic si indispensabil!

A ras timid aratand pentru o clipa doar, cele mai frumoase siraguri de perie, cei
mai frumosi si mai atbi dintisori pe care i vazusem vreodata, o dantura ce eclipsa
fara dar si poate reclamele oricareia din pastele de dinti, intimidata de barbatul ce
dadea buzna ca un nebun, mai intai in calea ei iar nai tarziu in sufletul acela mare
si bland ca sanul mamei
Apoi si-a acoperit zambetul cu o palma alba si mica, cu degete de pianist,
prinzand intr-un dezinvol ic nasucui de papusa.

O IUBEAMI! Deja stiam asta.

Eu 33, ea 29 ani. Eu casatorii, ea casatorita. Nu ma mai interesa nimic, totu era
sit de importania, doar eu si ea eram singurele fiinte din univers si universul
gravita în jurul nostru,

Inca din prima zi am realizat atractia reciproca, profunda si de nestaviit ce se
nascuse intre noi.

Scipirile acelor ochi, parul negru frumos tuns, surasui tandru, glasul acela venit
parca din lumea zanelor despre care citeam copi fiind, timiditatea... totul, of
doamne totul... ma fermecau, ma uluiau si ma contrariau mereu odata cu trecerea
timpului

Eram de nedespartit. La masa, ia studiu, la examene, in curtea unitati, iar
noaptea, pana tarziu ii spuneam orice, dulci minciunele, cuvinte de dragoste,
povesti si intamplari adevarate facand-o sa traiasca permanent într-o lume ireala,
ragic-comica fara a sti vreoadata unde se afla granita ce separa adevarul de
fantezie, fara sa stie cum în mine pot conwietui personaje substantial dierite.

inteligenta si educata, purta pe umeri insemnele serviciului medical. Mi-as fi dorit
pentru o viata sa fiu pacientul ei. M-as fi imbolnavit ori de cate ori ar i dorit sa
plece, chiar daca m-ar îi parasit numai pentru un minut.

Evident, relatia a fost usor sesizata de cei ce ne inconjurau, multi dintre ei find
colegi de unitate cu mulipreafericitul sot.

Barfele umblau cu viteza luminii, ciupercutele de observatori erau vizibile si
agasante dar pentru mine doar ea conta.

O iubeam fantastic si as fi ucis pentru ea, asi maturat intrega cazarma cu cel
ce-ar fi indraznit macar in gluma sa o jigneasca su sa insinueze ceva.

N-a fost nevoie, ma impusesem inca de ia inceput în randul celor ce-mi ereau
colegi si stiau ca in pofida fiii romantice, nu eram genul cu care sa-ti încerci
norocul!

Timpul petrecut in misunile din zone de confiict unde semenii i erau camarazi ori
adversari, unde moartea isi avea zilnic dreptul asupra combatantilor, ei bine, acest
timp crestase deja in figura mea urme adanci de barbatie si fermitate.

Daca proprii mei ochi puteau privi cu atata iubire femeia de langa mine, intr-o
fractiune de secunda puteau ine ia distanta cel mai nemernic caracter.

lubirea ce i-am purtat-o a fost una sincera, pura precum roua cazuta asupra
oilor de trandafir, precum sufletul unui mic ingeras, o iubire cum nu am mai purtat
cuiva si cum n-am sa mai pot dovedi

lar ea ma uimea în fiecare clipa, atunci cand uda florile si din greseala planta
udata in exces isi pierdea jumatate de tulpina, atunci cand tot din greseala cheia pe
care o introducea în yala se rupea, aluci cand fitrul de catea pe care voia sa-i
curete tot din greseala se transforma cu un simplu sunet in zeci de cioburi. iubeam
faptul ca era neindemanatica, iubeam felul imprastiat si stiam ca o intimidam ori de
cate ori o priveam.

Daca din intamplare mainile noastre se atingeau inima mea tresarea dorind ca în
paima sa-i tin cald si protector ca intr-un cuib mana alba si inicuta fara a vrea sa-i
mai dau vreodata drumul.

Nici macar odata buzele mele nu au gustat dulceata gurii ei. Nicicand iubirea
noastra nu s-a materializat fizic.

Tinandu-ne de maini si privindu-ne în ochi inimile ne bateau ca una singura,
privirile isi vorbeau despre iubire, descopeream impreuna noi orizonturi, o lume
mult mai buna, mai frumoasa dar verighetele ce le purtam ne ardeu degetele si
zideau intre dorinta si noi cel mai dur si de netrecut obstacol.

Cursul se apropia pe nesimtite de final si ceea ce credeam la inceput afio
pierdere de timp s-au dovedit a fi cele mai frumoase 90 de zile din viata mea.

Odata cu finalul cursului am avut fericirea sa aflu ceea ce nicicand eu nu am
cutezat sa intreb.

lesiti în frumosul oras în care eram detasati ne-am plimbat mana in mana prin
ploaia marunta de primavara ce cadea parca pentru noi, cautand pateuri cu
branza. Eu eram cercetasul si bineinteles cel care trebuia sa je gaseasca. Si
pentru ca nu ma mai saturam de ea si de partumul ei subti, discret, fiindca
nicicand n-as mai fi eliberat acea manuta ce-mi cazuse ostateca, fireste niciodata
nu voiam sa gasesc pateurile mult dorite.

Dupa cateva ore de cautare prin mirifica ploaie si splendidul peisaj presarat cu
ori ce imi lasau impresia ca infloresc odaia cu trecerea noastra, memorand in
minte si inima tot ce era legat de ea, am intrat intr-o patisserie mai retrasa si tare
intima.

Acolo mi-a luat mainile peste masa de lemn de brad si privindu-ma în ochi mi-a
spus;

- M, ai avut vreodata idee cat de muitte iubesc? Ai simit cat de drag esti inimi
mele? Si primele acri i-au umezit frumosi ochi ce imi redeau fericiti si disperati in
acelasi timp.

As fi ridicat-o în brate si m-as fi roti cu ea prin fata lumii intregi dar trupul imi era
impietrit de durere, sufletul imi era un clocotit vulcan iar eu neputincios in fata
acestei dureri. O IUBEAM. O IUBESC?

Am vrut sa ma apropii, sa-i sarut lacrimile ce imi sfartecau inima, ce-mi chinuiau
sufietui dar finut si duice m-a respins spunand ca nu poate face asta.

On... Soarta, soarta blestematat!!

Ne-am despartit intr-o zi oarecare fara a avea puterea sa ii spun un cuvant. Gura
imi era inclestata, iar eul meu plangea în hohote ascuns în adancul trupului de
barbat.

Eu terminasem scoala ca sef de promotie iar ea a doua. Eu plecam acasa si ea ia
fel. lubirea noastra avea sa-si plateasca de acum tributul gratie distantei mari ce
avea sa ne separe.

Mi-am ridicat bagajul si am salutat usor din cp. A venit fugind a mine, m-a prins
de maini si privindu-ma cu caldura amestecata cu tristete m-a rugat:

-Sa nu te schimbi niciodata MI

Azi o iubesc cu aceeasi putere.

Ne sunam saptamanal si zilnic primim beep-ul care ne instinteza ca NU NE-AM
VINDECAT.