Vino!
pentru o nemernica mICA
s-a lasat amagitoare noaptea,
cuprinsa de-un intuneric ametitor,
se joaca si luna,
imi mangaie chipul
sperand sa-si alunge singuratatea
e trista de veacuri,
desi lumineaza
asemeni unui zambet
ce-ascunde sute de iacrimi
visez în facere, astern ganduri si soapte
ma simt abandonat in kistete,
incerc sa respir, dar imi lipseste aerul,
as vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea
unde esti, sa pot zbura?
un sufet ce-i singur, nu ogindeste nimic
fara parturm, degeaba si floarea.
Stiu ca ma cauti, am aripile frante.
grea e magia cand crezi doar in ea,
de ce nu te-apropii? strange-ma-n brate!
arata-tmi lumina,
acopera-mi ochi.
mangaie-mi buzele ce parca suspina,
otraveste-ma cu sarutul tau, cu duiceata ta
sopteste-rmi dorinte, sopteste-ti în soapta
iubeste, alinta, saruta si priveste.
traieste prin mine, suspina „ zambeste.
alunga-mi amarul,
uita de lume,
de pasii tristi ai singuratatii,
ecoul lor apasator imi inunda timpanele;
amortind sufletul
am ramas doar o flacaran vant.
si dor mi-e de tine. Arata-te-o datat
mai mult decat viata atat te-as iubi