Luceafaru... VA URMA!!!
nu e o fantezie... e doar o poezie reusita spun eu... sper sa va placa si voua e amuzanta... apropo si cu opiniile... sper sa nu ftit duri: P
A fosto data ca-n povesti
A fostia o adica,
Din rude mari imparatesti
O prea misto gagica!
Si era una ia babaci,
Si mandra haimanaua.
Avea un cur si niste craci
De te-apuca damblaua!
Se fute azi, se fute maine,
Se fute-o saptamana.
Stateau la coada vagabonti
La rand ca la samantana!
Satula ea într-un tarziu,
De pula golaneasca, ii dete toti pe usa afara
Si merse la fereastra.
Luceafarul statea pe cer
Intr-un manunchi de stele,
Ea la el ochiisi belea
Și se zgaia la stele.
De-atata dor nealinat,
Sa puricat la piele
Si-ntr-un traziu n-a mai rabdat
Si-a inceput sa zbiere:
Coboara-n jos Luceafar bland
Coboara de ma tura!
Sa stau la pieptul tau plapand
Sa stau infipta-n pulal
Si cobora sarac baiat,
Dadu cu curul de pamant de gauri astaitu
lubita mea cu ochi de lut
Si alba ca tingirea,
Eu pentru tine am cazut
Si-mi blestem fericirea!
Ira daca tu nu vrei sa vii
Cu mine printre ash,
Ma pis pe ochii tai zlogobii
Si-n ochi tai albastri!
Luceafar bland, ede-te-as mort
Si putrezit în soare!
Nu pot ca esti nemuritor,
ar eu sunt muritoare!
Luceafaru-ncepu sa planga
De-siintunadse nasul!
Si... ce tupeu de ordinar.
Să dise Grant la fac'sut