Kaella - partea [2]
O aventura in alt timp, in alt loc, undeva in imaginatia noastra ascunsa poate. Povestea celei numita Kaella continua!
Rezumant partea [ 1 ] Oechipa formata din 3 exploratori spatiali descopera
capsula plutinci in spaliu si o aduc la bord. în capsula ei descopera o fiinta vis
cu forma umana dar mult mai plapanda, cu un aspect evident feminin. Este
prima intalnire cu un extraterestru pentru pamanteni, si inca cu ce extraterestru
) Povestea se termina cand fiinta din capsula le adreseaza cateva cuvinte
intr-o limba necunoscuta.
Continuare:
----------- Primul care reusi sa rupa tacerea rezultata cupa cuvintele fapturi
Dan, care timid adresa si e! cateva cuvinte catre extraterestra
- Aaa... Salutare! Noi suntem pamanteni, te atlii pe nava noastra si
Raspunsul il intrerupse brusc, dar cu 0 voce blanda
- Niar omee asitana du arame Kaelia.
Marian se decide sa vorbeasca si el:
- Mi se pare mie sau a spus acelasi lucru la sfarsit, ceva "dua ra-me chela"?
Vocea cristalina repeta, de data asta cu un ton tmai redica, de data asta
indreptandusi acei ochi albastrii hipnotizanti catre Marian.
- ii? Arame Kaella!
Alin spuse si et:
- Nu-mi vine sa cred, ma uit la un extraterestru care vorbeste! Nu-mi vine sa
cred! Si ce-o fi cu chestia asta 'chela" pe care o tot spune?
In acest moment faptura isi indrepta din nou ochii albastrii cate Alin, si incepu
sa plufeasca afara din capsula, indreplandu-se spre el. Alin sari un pas în
spate speriat iar fata ( sau ce o fi ea? ) se opri din inaintare, evident
surprinsa si ea de sperietura lui Alin. Deja se afla insa in fata deschizaturii în
capsula, tot phitind în aer. Marian observa acest lucru si rur-si putu abtine un
strigat de mirare:
- Fantastic! E... ea... zboara!
Inimile le bateau puternic la toti trei de la adunatura de emotii diverse -
mirare, sperietura, uimire, placere poate - faptura aratand extraordinar de
bine, desi micula fiind, liniile corpului ei fiind conturate asemenea unui
supermodel pamantean, chipul acum treaz si acei ochi imensi albastrii
desapura unei umilaturi care semana cu un nas, dar fara a avea rari, apoi
gura ei deasemenea mica, avand! colturile ridicate, de parca ar fi zambit tot
impul, podoaba capilara nemaiantalnita, care ii ajungea aproape pana spre
piciare, si mai ales culoarea pielii ei, acel auriu-rozaliu care acum parca
avea o aura de lumina în jur.. ii facea sa aiba dorinte... neprofesionale la
adresa ei
Fiinta continua sa inaninteze spre Alin, de data aceasta mai incet, iar el a
ramas pe loc de data aceasta. S-a oprit la mai putin de de metru deel,
privindu-l fix in ochi. Alin simti acum o mireasma ciudata, dar placuta, parca
ar fi o combinatie de flori si ciocolata, un miros necunoscut dar care ar face
pe oricine sa traga adanc are în piept gandind: 'ce bine miroase! *. interesant
e ca in interiorul capsulei nu se simtea nimic... se pare ca acea mireasma pe
care o emana acum fapiura a pornit in momentul in care s-a trezit ea. isi
indrepta mana spre Alin, si acesta ca vrajit isi ridica si el mana catre ea, cei
doi atingandu-si varturile degetelor. Acum observara ei ca degetele ei erau
doar patru la numar, fiind legate impreuna de un fel de membrana
'ransparenta. Dan, fost specialist biolog inainte sa se inscrie in corpul
exploratorilor spatiali exclama plin de uimire:
- Esti fiinta acvatica, fu acum parca inoti in aerul nostrut
Varfturile degetelor celor doi erau in continuare atinse, Alin nemaiputand sa
zica nimic, fiind absolut vrajit de imaginea fetei extraterestre aflata foarte
aproape de el. Nici ea nu mai spunea nimic, doar il privea intens pe Alin, dar
fara sa-si miste aboslut deloc ochii. Toata treaba a tinut vreo caieva minute,
dupa care isi desprinsesera varfurile degetelor si Alin spuse:
- Este incredibil, i-am simtit emotiile, gandurile! Am inteles si ce spune, adica
mu sti ce a spus, dar am simtit... Ea este Kaella, Kaella e numele ei. Rasa
lor e capabila de comunicare felepatica. Poate mi-ar fi spus mai muie, dar
noi nu suntem capabili sa intelegem in acelasi moa in care inteleg ei... Totusi,
cuvintele nu au importanta, sunt doar o proiectie a gandurilor fiecaruia... ns
conteaza ce spui, conteaza ce simti si ce gandesti, asa comunica ei
- Dar totusi a vorbit cu noi prima data, în limba ei! De ce, daca ei comunica
telepatic? - spuse Marian - Nu stiu... cred ca ne-a auzit pe noi si si-a dat
seama ca noi ru avem capacitati telepatice de vreme ce vorbim cu voce tare.
Dan se baga in discutie:
- Am o idee. Am putea sa incercam sa o integram in programul Cybertronic,
si sa ne conectam simultan si noi
Se opri brusc cand o observara pe Kaella ridicandu-se in aer si incepand sa
pluteasca. prin compartimentul cargo, inconjurand capsula, facand cateva
rofafii in aer si deplasandu-se de colo colo. Apoi scoase un sunet melodic, ca
de flaut, parea un chicot sau asa ceva... si din nou, inca o piruieta in aer, inca
un sunet, apoi reveni la sol, undeva la cativa metrii de cei trei. Lumina pe
care o iradia se amplificase vizibil. Dan gandi: "Computer, recu lumina în
compartimentul cargo Alfa la 50%". Fulgerul se confortma, lumina scazand în
jurul lor, facand-o pe Kaella si mai vizibila. Acum ei observara clar faptul ca
acele siriatii rox de pe pielea ei erau cele care emanau lumina. Avea acele
striatii pe peste tot, acum devenind vizibile si sub acea folie semitransparenta
care ii acoperea corpul.
Dupa cateva clipe de la reducerea luminii Kaella isi departa bratele de corp,
iar din mijlocul trupului i izvorara un fel de panglici luminoase, de parca erau
niste aripi. Acestea ii urmau miscarile bratelor, si continuau sa se lungeasca
depasind fiecare in parte inaltimea fetei. Lumina ei roz continua sa se
intensifice in acest timp. Se apropie apoi de ei si in acel moment îoti trei
simfira o placere profunda, erotica. Ceva asemeni dragostei s-ar spune.
Erau in extaz.
Marian, inginerul calculat care deobicei analiza totul din punct de vedere
stintific spuse cu o voce tremuranda.
- Este un inger...!
----- Va place? Va continua!
P. S. imi cer scuze pentru erorile de scriere... este 1 noaptea si sunt cam
obosit- D