Simple ganduri.
Sunt prietena mea.
"invata sa te iubesti. Esti frumoasa pentru ca esti femeie. " Tocimai am citit acest
ucru undeva, acum cateva momente. M-am privit in oglinda din fata mea si am
inceput sa rad. Nu ma vad fnumoasa. Nu citesc pe chipul meu senzualitate,
frumusete angelica, delicatete... nu vad nimic la superlativ. Ma privesc si zambesc
fotusi, pentru ca sunt eu, ma accept si ma bucur de ceea ce sunt. Am 26 de ani si
pana intr-o noapte caniculara a verii trecute nu m-am cunoscut cu nimic, traisem
un sfert de veac cu iluzia ca stiu tot, ca am simit tot, ca am incercat tot. De fapt nu
stiam nimic. Eram doar una din acele miloane de femei care se mint grotesc cu
gandul ca prezenta unui barbat este necesara si suficienta pentru a defini placerea.
De acolo pleca fiecare traire erotica, acolo se oprea. Si era bine, imi era bine, ma
simteam implinita, corpul meu era un teritoriu pe care nu incercasem niciodata sa-i
explorez doar pentru mine, pentru a ma descoperi si analiza ca finta senziliva.
Apoi, în acea noapte, am participat la o revolutie a fiecarei celule a trupului meu.
Si m-am simtit intanta. Palmele mele descoperisera placerea de a-mi mangaia
propria piele, corpul meu a invatat sa vibreze în ritmul acestor atingeri, sexul meu a
invatat raspunda acestei forme de tandrete si excitație cu totul altfel. Orgasm. Un
cuvant, 0 idee care s-a dizolvat în amintirea acelei nopti. Am plans apoi, pentru
rosirea atator clipe in care nu am stiut sa ma simt asa, in care nu mi-am permis sa
simt doar pentru mine, doar pentru trupul si sufietul meu.
De atunci sunt altcineva. Ma simt epuizata la sfarsitul unei saptamani lungi si
aglomerate, ma opresc. Si gasesc timp pentru mine, pentru a fi prietena mea,
pentru a ma simti senzuala, a ma vedea frumoasa, a ma rasfata delicat. Placerea
nu mai inseamna doar sex sportiv, doar pasiune salbatica în doi... uneori inseamna
detasare, abandon, intimitatea unei bai calde sau confortul unui somn adanc, doar
cu si trupul meu, palma mea strecurata în scobitura dintre pulpe, relaxarea unor
mangaieri pe care degetele mele au invatat sa o faca mai frumos, mai profound
decat oricine altcineva.