Divino... ( I. D Andrei)
o poezie dedicata daianei, fiinta care o iubesc cel mai mult...
Divino
de !.D Andrei (04.01.2005)
1.Divinot
Asculta aceste versuri,
Si.nu face reprosuri,
Cuvantul tau pe mine
Ma-nvaluie-n suspine.
2 Minerva Artemis,Atrodita
Nu-mi sunt decat un nume,
lertarea,Ura si lubirea
Sunt tot ce am pe lume.
3.De cand te-am cunoscut
Aveam doar trei cuvinte
Iubirea, Pacea si o minte
Am fost naiv la inceput,
Dar la sfarsit m-am intrecut
Pe mine însumi m-am mintit
Cand am crezut c-am sa te iau
De tanga omul cel iubit
Pe care eu l-am sprijinit
Pe-un trunchi negru,innegrit,
Umpiut cu ura si necaz
Umplut cu lacrimi si amar
Cu venin si cu minciuna,
Am vrut ca noi sa fim pe Luna.
4.Ce fantezista-i mintea mea
Ce rau si bun mai scot din ea,
Gandesc cum soarta ne desparte
Jar eu te vad tot mai departe
Sau poate deiirez,
De Ia alcoolul asta "viata"
Care ma face sa mai scriu
In intuneric si pustiu
AI acestui spirit viu
5.Cu greu mai pot sa ma despart
Sa scriu tot timpul neincetat
Dar cand gandesc la ce-am facut
Cu greu mai pot sa stau tacut.
6.Ai fost.vei fi si-o sa ramai
O diva pentru mine ,
Chiar daca n-ai realizar
M-ai invatat ce-nseamna viata
Minciuna, ura si napasta,
Mi-ai aratat pe mine insumi
De care sigur n-am stiut
Si-acum ma plang în fata ta,
O ultima dorinta,
Sa fac ceva,eu nu mai vreau,
Sa uit nu am putere
Sa sper e o sentinta.
Nu mi-a ramas decat credinta
Și cred ca-o sa renasc odata,
Caci numai asta mai prevad
Pe chipul tau de tata.
7.De ce ma plang în fata ?
De ce imi cer iertarea?
De ce ma sinucid asa?
De ce e intrebarea.
8.NU as avea ceva mai bun?
Doar tu mai esti pe lume ?
O nu,tu scumpa mea.
Dar tu îmi ziki pe nume
9,Probabii daca-ai sti
Ca spaima ma mananca
Caci visul meu macabru
Nu poate fi o nunta.
10.Dar ma cunosti cu-adevarat,
Tu sti ce zace-n mine,
Dorinta, chinul si iubirea,
Ma-nebunesc deabinelea.
71.Carissime,fe-am indragit,
Dar nu uit niciodata,
Tradarea ta pe fata,
De ea mi-e sila si mi-e greata.
Nu fi gelos pe mine,
NU fi nimic mai bine,
Esti ziua pentru ea,
Dar noaptea pentru mine,
Esti Cupidonul vieti,
Cu tolba ta de aur,
Puteai sa-mi dai tezaur,
A carui pretuire
NU mi-o pot descrie.
12.Cand scriu aceste versuri,
Mi stau si plang o clipa,
De doru tau suspin
Si mor intr-o clipita
13.Ceva sarat imi curge,
Prelinge buza-mi mica,
Dar linistea ma unge,
lar ale mele lacrimi ma-nec într-o clipita.
14.De ce scriu toate astea ,
Cand pot oricand sa uit?
Sa fiu inditerent „sa fiu chiar intrecut,
Nu cade sa ma uit
In sufletul pierdut
Eu, ca sa fiu vandut
15.Oare? Deci pentru asta am mai scris?
Puteam de mult sa ut,
Sa fu iar fericit,
Dar vrand sa cer iertarea
Am vrut să fu iubit
16.Durera ma apasa,
Dar oare imi mai pasa?
De ce sa mai regret
Ceva ce nu-i perteci?
17.Mi-am luat ceva din sufet,
Scriind aceste versuri
Pe foaia de hartie
Cu iacrimi si uimire.
18.Doresc sa-mi spal pacatul
Oricare ari acela
Te rog printesa mica
Indurate de mine.
19.Poezia ti-e dedicata tie,
NU sta prea mult pe ganduri
SI zimi ceea ce simti
ar daca-o fi sa mint
Atunci sa nu mai Scriu.
20.Dar e frumos pe lume,
La naiba, doar traiesc
Si ma gandesc cu groaza
La mortii ce iubesc,
Lumina imi da viata
ar eu ma supun vietii,
Cum omul i supune
Pe cainele domestic.
21.Vad alb in fata ochilor,
vad pe EI pe bolta,
Dar Il vedeam aproape
Cand tu erai o noa.
22.MA bucur pentru tine,
Tu diva muritoare,
Dar in al meu mic sufet
Vei i nemuritoare.
23.0 viata cat mai buna,
Cu bucuri i daruri
Dar mai frumos în viata
E sa nu ai necazuri.
24.Tu ai scapat de mine,
Jar eu abia ma satur,
De carnea ta firava,
De pielea argintie,
De buza ta zemoasa,
De ochii tai,nici verzi,
Ma uit acum spre tine
Si-mi vine sa visez.
25 Libert Sunt iber caci traiesc,
Ma scap de saracie
In suflet ma purific
Caci EI,Atotputernic,
Of doamne,nu mai sufart
De mi-ar ierta pacatul
Sa pot trai în pace
Te rog pe tine Hriste'
Sa-mi dai zile de pace,
Caci stu ca am gresit,
intentionat sau nu,
Ma simt nefericit
26.Dar parc-o voce-n mine
Îmi spune : NU ceda!
Caci cred ca nu mai sufar
Sinici nu mai urasc,
M-epropii de credinia
Si cred intr-u Hristos.
27 Linistea ma domina,
Caci eu nu simt nimic,
Și cred ca sunt iertat
O indragesc pe viata
Si vreau s-o strang în brate,
Dar ma gandesc a tine
SI sunt hipnotizat.
28.Imi amintesc cu drag
Speranta-mi inghetata
Topindu-se în focuti
De iava-ntunecata.
29, Sarutul de la opera
Si pepenele galben
Mi-au dat iubire vesnica,
Speranta muritoare.
30.Cand frigul ne-a cuprins,
Pe mica banca, goala
Ninsoare se-ntelise
Jar parul tau divin
Parea ca o beteala
In ochii mei erai o stea ce sta sa moara,
lar fulgii de zapada ti-acopereau tot parul
Zambeai placut la mine
Jar eu tineam a tine
Cu ochii tai tacuţi,
Scoteai mici vorbe, fine.
31.Priveam usor ia tine,
La parul blond, din spuma,
Jar tu zambeai cu mine,
Tinandu-ma de mana.
32.Ma desparteam de tine
Cu Iacrimile-n ochi,
Plecai spre a ta casa
Pasinf usor, frumos,
Ghetuta ta curata
Lasand in urma ei,
Pe neaua cea pufoasa
Amintirile muritoare
Ca niste urme mici
Jar eu privind afara,
La fulgii de zapada
Ramas bun eu ti zik.
33. M-apropii de sfarsit,
Sfarsit care ma sfasie
Dar nu ma duc cu teama
Cand ma gandesc la iarna.
34 Sunt bucuros pe tine
Caci eu nu te urasc,
Eu te-ndragesc din suflet
Dar ce stiu eu,mai nimic.
35. Imi fac o rugaciune
Și fericire ii doresc,
Imi iau de tot larevedere
Si iar iti spun ca-i sa-mi lipsesti.
Privesc cu luni în urma
Si n-am ce sa regret,
Ai fost ce-ai fost
Si vei ramane
O vesnicie ce-o doresc.
lar pentru mine se incheie,
Un prim capitol important,
Unde m-am regasit pe mine
In al tau suflet de smarald.
Inchei aici poezioara,
in care eu iti daruiesc
In ultimi! ceas al morți mele,
Bataia inimii ne vaci