O ploaie neasteptata
Tristetea ii apasa si mai tare simturile... credea in ploaie, in vant si in cel mai important lucru pentru ea-dragostea, mai presus de toate!
Tristetea ii apasa si mai tare simturile... credea in ploaie, în vant si in cel mai
important lucru pentru ea-dragostea, mai presus de toale!
Insa chiar dragostea o facea acum sa se sufoce in neliniste... Mergea cu pasi mici
n noaptea rece intrebandu-se de ce tocmai ea.. acum insa era prea tarziu pentru
un raspuns, o solutie.
- Singurul meu raspuns este moartea! Daca totce a contat pentru mine nu mai
are valoare atunci trebuie sa mor... 000 doar asa voi gasi respunsul framantarii
mele.
Framantarea ei insemna un dor necunoscut, care venea noapte de noapte si i
penetra simturile. Noapte de noapte o aducea pe acelasi pod de lemn ce strajuia
orasul si o indemna sa urmeze glasul surd ce o imbia spre ceva.. necunoscut
deocamdata înimii si corpului ei
Acum se ogindea in apa ce fremata sub dominatia vantului si isi facea curaj sa
sara, sa uite, sa stearga orice dor, orice chemare. Cand isi apropie corpul si gandul
de margine gata sa fuga de neliniste zari o umbra ciudata -o dedublare a fiintei ei
fargede si tematoare. Se intoarse speriata si vazu un barbat care o privea cu
seninatate. Privirea ei cauta. un adapost dar felul acela de a privi îi aducea aminte
de ceva.
-Cine esti?
EI continua sa o priveasca, apropindu-se usor de ea. Tacerea iui o inebunea iar
frica ii puse stapanire pe toata fiinta.
-Raspunde.. Cine esti?
-Sunt totul si nimic... Nu asta cautai? Un raspuns? Ei bine I-ai gasit
Pasii lui se apropiau tot mai mult dar totusi ea nu reusea sa-i inteleaga vorbele.
-Nu poti fi ceea ce eu caut. eu caut totul, intregul iar ceea ce reprezinta nimic”
nu ma intereseaza!
-Am fost cu tine in fiecare seara, te-am urmarit cum te apropiai de margine dar
totusi nu iti gaseai curajul de a sari! De ce?
-Pentru ca am sperat în fiecare noapte sa gasesc un raspuns... atunci o lacrima
incepu sai se prelinga pe obrazul palid EI se apropie si incepu sa îi sarute lacrimile.
Acest lucru o linistea dar in acelasi timp faptul ca nu ii cunostea identitatea o facea
sa se simta nesigura.
-Pot sa te sarut? atunci fara sa astepte un raspuns se infipse cu patima în buzele
ei rosii si fierbinti. O saruta de parca ar fi vrut sa ii vindece orice durere si urma de
indoiala.
incepu sa-i mangaie usor parul continuand apoi cu bustul ei voluptos ce ii se
parea un dar, o minune si la care se inchina acum cu sfiala si daruire. Desi usor
speriata toate finta ei i dorea si astiel se arunca în marea simturilor ce o copleseau
jasandu-se modelata de mainile unui necunoscut. Goala si nesimtind frigul ce se
astemea si mai tare peste oras se darui miscarii ritmice si pasionale ale barbatului
misterios, incepu sa ploua marunt iar picaturile se prefingeau usor pe trupurile lor
agonizante-o. agonie creata de placerea fiecarei penetrari, miscari, dorinte si
sentiment. Fiintele or erau acum una singura
-Te iubesc! ii spuse ea tremurant de placere. Avea ochii inchisi si astepta un
raspuns. Acest raspuns nu exista... deschise ochii dar nu vazu pe nimeni langa ea.
-Unde esti? Am nevoie de tine, acum ca te-am gasit în sfarsit
-Cand ai intrebat cine sunt fi-am raspuns ca sunt totul si nimic! Totul am fost.
acum trebuie sa devin nimic. Sunt ploaie, vant si dragoste lucruri in care credeai
-Dar eu te iubesc... de ce?
Insa glasul se stinse în tunet si în freamatul copacilor. Ea, neajutorata dori sa
atinga. scopul venirii sale pe pod sa moara în imbratisarea lacului. Totusi un gand ii
veni în minte
-Daca esti vant si ploaie inseamna ca atata timp cat va ploua si va bate vantul vei
i mereu aici.
Din acea seara continua noapte de noapte sa vina si sa astepte ploaia acea
ploaie neasteptata ce se ascundea in idealul ei, în barbatul cu privirea calda si
senina. Cred ca si astazi il asteapta dar daca l-a mai intalnit de atunci acul nu a
mai sfiit Sa-mi povesteasca