Reflectii amare
Poezia este scrisa de Ion Minulescu si nu cred ca mai are nevoie de nici un fel de comentariu... am gasit-o si v-o redau deoarece mie unul mi-a placut foarte mult.
and vezi trecand fetite care te baga in boala
Cand vezi atatea tate si atatea pulpe goale
Și cand constati ca pula ramane vesnic moale
Ca doarme in izmene si nu vrea sa se scoale
Cand o stiam pe vremuri atata de fudula
Si chiar neobrazata si vesnic nesatula
Ma-ntreb cu amaraciune de ce-i mai zice pula?
Cand astazi nu serveste decat pt. pisare?
Si chiar si-atunci cand pise, te pisa pe picioare?
In foc sa-i zica pula, sa-i zica pisatoare
Sa-i zica gumilastic sau chiar Weolter-Closet
Da pt. vechea-i faina si marelui renume
Sa nuzi mai zica pula pt. nimic în iume
Ca numele de pula legat e de futai
De ce s-o cheme pula, atunci cand trec alai
Pe strada mi de pizde, sa faca pe niznai
Pe vremuri de vedea o fusta, se ridica pe burta
Si-se scula de-un metru, pe cat era de scurta,
Ca azi in loc de burta se trage inspre craci
Ca ai ajuns acuma pe dansa sa te caci
Cand inima si ochii-ti poftesc si-ai vrea sa futi
Ba doarme, n-o atata nici sanii destacuti
Nici bucile ce salt sub fosnetul matasii
Pai sa nu-i futi Cristosu si Adormirea ma-sii?
De aceea-n maretele victorii
Si preacinstind trecutul încununat de glorii
Gasesc cari o insuita zadarnica, cumplita,
Ca aceasta ramasita uscata, smochinita,
Care-ajuns o biata ciosvarta inutila
Aceasta starpitura careia-i plangi de mila,
Aceasta cacareaza, acest ciot de canula
Sa poarte inca titlul imperial de pula!
Credeti-ma prieteni, e faima noastra-n joc
Sa-i nunem cruce Dulii sa ne-anucam de cioc.