Concursul
Concursul Campionatul naţional de volei se încheiase, echipele plecaseră acasă, doar Diana şi Alina rămăseseră la vestiare să mai lămurească un singur lucru înaintea vacanţei: care dintre ele are muşchii abdominal mai puternici şi mai tari.
În timpul sezonului mai făcuseră astfel! de concursuri, fără să ajungă la vre-un
rezultat, iar acum se holărăseră să rezolve problema altiet: să vadă care suportă
mai multe loviturit
Diana era o sportivă bine făcută, avea 1, 80 metri, roșcată, cu un trup superb, care
frânse-se multe inimi, şi de care era foarte mândră. Adevărata piesă de rezistență
era abdomenul extra-plat, cum stă bine unei voleibaliste, cu grupele de muşchi
frumos desenate şi întărite în sute de ore de antrenament şi zeci de meciuri. Un
frumos inel îi impodobea buricul, dar pentru concursul de acum şi-l dăduse jos.
Nici blonda Alina nu era mai puţin senzuală, avea un trup la fel de atletic, muşchii
a fel de elastici şi ojelii, dar avea sânii mai mărişori şi obraznici. Abdominalii ei
alunecau cu nerăbdare pe sub pielea bronzată, aşteptând parcă să fie puşi la
încercare de pumnii celeilalte. Era sigură de victorie, mai ales că ştia că loviturile ei
erau mult mai puternice decăt ale Dianei, lucru recunoscut de toată lumea, mai
puțin de buna ei prietenă-—dar adversară în seara aceasta—Diana.
Regulile erau simple: flecare se aşeza cu spatele la zid, cu mâinile se agăța de
bara pentru tracţiuni, rămânând suspendată în aer, picioarele depărtate şi aştepta
seria de trei lovituri a celeilalte. Aceasta putea lovi cu pumnul, cu genunchiul sau cu
piciorul, la alegere, într-un interval de trei minute şi în orice punct mai jos de țăţe.
Urma apoi o pauză de două minute, pentru revenire şi rolurile se inversau. Pentru
a nu şti când vine lovitura, cea care încasa era legată la ochi. Cea care cădea de la
bară înaintea celei de a treia lovituri sau renunța, era învinsă.
Pentru că nu mai aveau nevoie de încălzire, find la câteva minute după meci, au
rămas doar În bikini, Alina negrii iar ai Dianei imitând pielea leopardului şi au tras
la sorți. Prima la primire a fost blonda, care s-a legat la ochi, şi-a ocupat pozijia la
bară, a tras adânc aer În piept, şi-a încordat mugohii cât a putut şi... a strâns din
dinţi
Diana a adoptat o tactică perversă care, spera ea, i va aduce o victorie rapida
intenţiona să lovească în plexul solar al blondei, unde ştia că provoacă dureri
atroce şi o lasă pe adversară fără aer. Urma să atace când Alina expira aerul din
plămâni sau la sfârşitul intervalului de trei minute, dacă blonda intenționa să-şi țină
răsuflarea în aşteptarea loviturilor. O privea cu atenţie pe fata agăţată de bară şi
când a văzut un uşor tremur al nărilor, semn că expira aerul a lovit. Trei lovituri
devastatoare de pumn, aplicate de jos în sus, exact sub sternul Alinei, au smuls de
buzele acesteia un urlet şi au doborăt-o ja pământ. Se ținea cu mâinile de locul
Jovi, chircită şi gemând de durere, încercând cu disperare să forțeze muşchii care
nu o mai ascultau să tragă o porție de aer.
- Continuarm, întreba Diana sigură pe ea, mai poți?
- Sigur dragă, treci la aparat, e rândul meu, îi răspunse blonda care cu greu
articulă aceste cuvinte.
Diana s-a legat la ochi, s-a agăţat de bară încordându-şi superbul abdomen s-a
pregatit să-şi umple plămânii cu aer, dar două lovituri exact deasupra petvisului şi
una adâncă, direct în buric au pus-o la pământ, aruncând-o Într-o mare de durere
şi de neputinţă. A simţit durerea împrăştindu-se cu repeziciune din vârful capului
până la cur, tot abdomenul era o mare de foc care o ardea pe dinăuntru, iar
superbii ei muşchi refuzau cu încăpățânare să o asculte. Cu mare greutate şi
ajutată de prietena ei Alina a reuşit să se ridice în picioare şi să stea dreaptă. l-a
întins blondei eşaria şi a dat doar din cap în semn de da când acesta a întrebat-o
dacă mai continuă. Alina era sigură că produse-se mai multe pagube decât
suferise, dar nici nu visa ce-i pregăteşte roşcata.
A urcat la bară şi-a ocupat poziia şi a aşteptat. Aproape două minute şi-a ținut
răsuflarea oprită, începuse să vadă stele verzi de concentrare, când Diana s-a
jasat pe spate, încordându-şi craci şi izhind cu laba piciorului, de trei, ori exact în
Jocul lovit în prima rundă. Primele trei lovituri au fost o blândă mângăiere față de ce
a încasat acum. S-a prăbuşi la podea, rostogolindu-se şi urtând animalic de durere,
găfăind după aer plângând printre sughițuri spasmodice. Durerea i-a răvaşit tot
trupul, o simțea pe şira spinării cum se răspândeşte peste tot, dar nu s-a gândit nici
o clipă să renunțe. Sprjinită de Diana şi ținându-se de bară s-a ridicat în picioare şi
a tras o gură de aer, atăt cât a putut cu muşchii încă cuprinşi de spasme. l-a facut
doar semn Dianei să urce la bară, fără să scoată nici un cuvânt. De data aceasta a
fost rândul roşcatei să simtă gustul victoriei. Mai avea de suportat trei lovituri şi apoi
să lovească în acelaşi loc, pentru a o termina pe Alina şi a-i demonstra că e mai
puternică decăt ea.
Blonda nu se grătea, vroia să se mai odihnească în cursul celor trei minute pe
care le avea pentru lovitură. Şi ea intenţiona să lovească în acelaşi loc, deasupra
peivisului şi dedesubtul buricului, unde ştia că durerea este ucigătoare, mai ales
pentru o femei. Trebuia doar să găsească momentul în care muşchii roşcalei nu
sunt incordaţi la maxim, altfel putea să dea şi cu barosul, Diana nu ar fi pâţit mare
lucru. Era ferm convinsă că e ultima ei încercare, altă serie de trei lovituri în plexul
solar, cum era sigură că-i va aplica Diana în runda următoare, n-ar mai fi suportat.
Când mai erau doar nouă secunde a lovit, căt a putut de tare, din detentă, cu
genunchiul drept exact în pântecele celeilalte, în zona devastată şi înainte. După
prima lovitura Diana a scos un urlet de animal înjunghiat, al a două lovitură şi-a
pierdut cunoştinţa şi a scăpat bara din mâini, iar pe a treia a încasat-o În aer, cu
atâta putere încât a proiectat-o în sus.
Roşcata zăcea pe podea, cu trupul zguduit de convulsii şi pe măsura ce-şi
revenea la viață începea să realizeze că nu ea e fata cu cei mai tari abdominali din
echipă, iar aflarea acestui adevăr aproape căi-a distrus acea parte a trupului de
care era cel mai mândră