Fantezii Erotice

Într-o zi vom merge undeva la munte să privim zările de pe un pisc înalt, cerul ce
se. sprijină fără teama pe vărturile ascuţite ale stâncilor golase, pe care le învăluie
cu o ceată subtilă ca un voal de mătase, mai jos, o mantie verde-crud din muschi
ce acoperă peretele abrupt al unei cascade, lacul albastru necinti!, atins doar din
când în când de finte minuscule, ce se asează să soarbă o picătură de apă vie,
cipa suspendată în eternitate a zborului câtre înalturi a unei pasari de pradă,
poteca frântă de petice de iarba ce ne îmbie să o încercăm descult, să simtim fiorul
rece alpietrei sau mângâierea blândă a argile incăizită la soare. Poate să privim în
suflet si să-l deschidem catre ceva ireal, vorbele nu si-ar mai putea face loc de
sărutâri, de gânduri altruiste saw de vise de inorog, fiecare strop de fericire se va
prelinge ca un strop de rouă pe o frunză, îl vom sorbi împreună cu o sete
nepotolită dar râbdatoare, poate vom astepta asfintitul purpuriu brăzdat de suvite
vinetii, ca să alunecâm incet în uitarea nopli, să nu ne desprindem din brate inainte
să apară cornul ascutit al Lunii, decât pentru a aprinde focul, un snop de raze
bineăcatoare, să alunecâm în visare pe nesimtite si căldura inimii să ne fie
plapummă... În zori să ne trezim purificati si binecuvântati de zei, să bem din apa
giacial4 a izvorului, si 38 o luăm de la capat colindând prin vaile nestărite, iumina
caldă ce se strecoară printre frunzele copacilor să ne mângâie obrajii impurpurati
de răcoarea dimineţi, să ne tinem de mână păsind cu grijă, purtați fară tel spre
locuri noi si primitoare, să ne întelegem doar din priviri, să poposim ia marginea
unei poieni privind căprioarele păscând netuiburate, să ne întindem alaturati în
ara moale privind norii bucleti alunecând pe cerul azuriu. Poate că razele soarelui
vor cânta o simfonie de lumină si culoare în părul tău legănat de vânt, îti voi sopti
cuvinte tandre, păsările vor ține isonui, florile ne vor încânta simturile, ma vei
imbrătisa strâns, trupurile frebinți vor fremata, harul va coboră asupra noastră si
lumea va deveni întreagă un ocean de fericire, vom fi o singură finta acordată în
armonia universală, vom dirija muzica astrelor plutind în aer, marea si muntii vor fi
frati. Destinul ne va dărui fructul proaspat al împliniri, îl vom gusta împreuna, urma
buzelor va rămâne ingemănată, pleoapele închise nu vor putea opri strălucirea din
ochii umezi, suspinul vântului, chemarea pădurii si furtuna apelor nu vor putea
stinge soaptele de iubire. Poate atunci vom sti ce mult ne-am iubit în mile de vieti
anterioare, că ne-am regasit după multe râtăciri pe cărările neumbiate, cercul se
inchide, întelegem abia acum sensul ascuns al timpului, ca o bandă Moebius, firele
de nisip de pe plajă nu ajung pentru a număra sărutările, focul din miezul stelelor
nu ajunge pentru a masura dorinta, paginile istoriei nu ajung pentru a cuprinde
povestea noastră de dragoste etenă. si ochii tăi într-ai mei vor fi scufundati,
caldura palmei pe coapsă, petale de trandafiri căzând pe obraz, o atingere sublimă
pe buzele umede, spatele arcuit ca un pod al suspinelor, părul tău de culoarea
grea a aramei va străluci sub raze de foc si iarba strivită va protesta cu miesme de
otavă, căprioara va înăița botul catitelat aduimecând, fără teamă va privi si va
intelege de ce timpul s-a oprit în loc, de ce axa lumii s-a mutat între inimile noastre.
Poate că atunci vom fi una cu stelele, cu norii si cu argila primordială din care s-au
născut Adam si Eva, poate că atunci vom zărmisti un nou Univers, poate că atunci
vom cunoaste iumina divină. Puterea Creatiei va fi a noastră, un uragan stăpânit, o
dezlăntuire de bucurie, o furtună a simturilor, linistea străpunsă, dorul stins abia
acum, clipe suspendate în extaz... nu-ti voi mai putea da drumul din brate, nu mă
voi putea opri din sărutări, am să te duc intr-un loc fantastic, departe, la marginea
lumii reale, pe un covor de stele, vom păsi inconjurati de. îngeri spre iumina
amurgului, bratul meu ferm te va spriini, capul t4u plecat pe umarul meu, vom privi
spre zarea nesfărsită ca vesnicia iubiri, spre viitorul necunoscut, dar devenit
deodată transparent, vom vedea în el reflexia unei perechi sortite să fie mereu
împreună până la sfârsitul timului