O sedinta care nu a fost chiar o sedinta
Incep sa fac cerculete cu pixul intre doua degete. Am ajuns expert la asa ceva. Foarte rar imi aluneca. Sunt un maestru. Daca ar fi un campionat la asa ceva as castiga cu lauri. Pixul (rosu, cu sigla firmei pe el, normal) imi aluneca gratios intre degete, captand raze de lumina de afara si imprastiindu'le pe fata mea. E un fel de tic nervos presupun. La un moment dat se aude o bataie discreta in usa. Arunc instinctiv un ochi pe ceas: a intarziat doar 5 minute. Nu e rau. Usa se deschide iar vizitato... Eh? E o vizitatoare. Pixul imi scape dintre degete si cade cu un pocnet sec pe masa. Ei dracie. Vizitatoarea spune ceva sefului meu despre intarziere. Nu ascult, o privesc si o trec in revista instinctiv. Nu imi dau seama de varsta, ceva intre 20 si 30 de ani. Chipul ei... hmm, are o fata exotica, frumoasa. Si are botic. Dulce. Imi stapanesc un zambet. Costumul "business" pe care il poarta (fusta, ciorapi fini, bluza, sacou) nu reuseste de nici o culoare sa ii ascunda liniile frumoase ale corpului. Dar poate nici nu a vrut.
Textul se oprește aici. Trimite-i monede autorului ca să îl motivezi să continue fantezia.