Iti amintesti iubito?
Flori albe de gheata-mi invaluie calea Fractali calculati de genetici uitate
Hti amintesti iubito? cerul ce-a plans la nesfarsit toata primavara, stropii îi cadeau
grei pe asfaltul crapat si gandurile, gandurile noastre ce cautau în bezna lumina.
da, iumina.
Acum ninge, fulgi mari, albi, danseaza prin vazduh formand o mantie imacuiata ce
incearca sa acopere golul din suflet si poate sa ne pregateasca pentru o noua
primavara... care este prea tarziu sa vina.
Amintiri... ne imbatam cu amintii. Cat timp a trecut de Ia ziele în care luptam ca
ubirea noastra sa triumie, cat timp a trecut de la convulsile unei lumi ce la un
moment ne apartinea si acum se prabuseste in coma, odata cu noi! Si acum, ma
simt dator sa impartasesc cuiva povestea acelei lumi muribunde în care ne
complaceam, pe care am inviat-o prin dragoste si apoi am abandonat-o din orgoliu;
este povestea ultimei flori a copacului nostru dezradacinat, purtata de soarta în
ume, capabila sa transmita si sa invite ja revolta cotidianului alte suete inrobite.
Nu stiu daca voi avea ragazul, si nu stiu daca inima-mi obosita va rezista sa
retraiasca sentimentele atat de puternice care aproape o striveau. Dar nu ma voi
lasa descurajat de o asemenea incercare, simt ca valul amintirilor se ridica asa cum
se inalta talazurile, simt cum prind viata imagini de departe pe care le credeam
disparute, ca o fresca straveche ofiita de trecerea timpului. Credeam ca daca iau
pixul în mana va fi suficient sa recreez povestea, s-o fac sa curga asa cum se
strecoara paraul printre pajisti dar greseam. Prea se imbulzesc amintirile, prea
chinuitor este nodul pe care îl simt n gat si mana cade neputinciosa fara sa scrie.
i amintesti iubito? primul sarut, furat parca, ca un copil dornic de jucaria
preferata, cu mainile noastre incieslate una in alta, temandu-ne sa nu ofensam
prea mult realitatea ce ne apasa. Am inceput ca doi copii vinovati de ce faceam,
ara sa banuim parjolul spre care ne indreptam orbi, profitand de orice moment de
neatentie a celor de langa noi, nepasatori de impactul actiunilor noastre, dar
dornici, dornici sa gustam fructul ce ne-a otravit n final. Ne plimbam la nesfarsit
prin parcurile adolescentei, bucurandu-ne de fiecare nimic intalnit dar care ne tinea
partea, ne imbratisam prelung, unindu-ne buzele lent, lipindu-ne trupurile unul de
altul, pulpele tale imi apasau dureros penisul, erau momente cand vroiam totul
doar pentru noi. Iti exploram corpul cu mainile, te sintem fierbinte si dornica,
uitandu-ma cercetator în jur ca nimeni sa nu deranjeze concertul mainilor mele.
Petreceam nopti în sir a ieleton, cu vorbe de noi stiute ne alinam unul altuia ranile,
me adresam cuvinte de imbarbatare, planurile noastre erau ireal de reale si
terminam mereu cu * o sa fie bine”.
i amintesti iubito? clipele de dragoste, cand ne abandonam unul altuia ia
nesfarsit, pasiunea ce ne cuprindea trupurile, linistea ce ne cuprindea sufletele, ca
un dans în doi dupa muzica inimii. Iti devoram corpul prin saruturi prelungi, te
deschideai buzelor mele nepotolte ca o floare dimineata ia rasaritul soarelui,
mangaierile mele iti amorteau mainile, si-mi raspundeai cu o pasiune care în final
ne-a pierdut. Ne iubeam dn dorinta, insetati de dragoste ca un calator in desertul
vietii, bucwandu-ne de fiecare picatura de placere, dornici ca momentele noastre
de contopire sa ne purifice amintire si sa ne mantuiasca.
ji amintesti iubito? marea, urmele pasilor nostri pe nisipul rece, muzica
rasunandu-ne in urechi si corpurile noastre tremurand dupa o noapte de
abandonare. Stateai ghemuita la pieptul meu, priveam cum si stelele sunt acoperite
de nori, fulgere colorate traversau cerul ca intr-un joc de artificii, te-ai strans
speriata in mine si te-am linisti "zambeste iubito, sunt ingeri, ne fotografiaza”.
Nodul în gat este tot mai mare, sufletul tanjeste dupa amintirile pierdute, degetele
reneaga pixul si-l arunca.
ui amintesti iubito? cand ne iubeam.