Fantezii Erotice

Graţiela - regina studenţiei mele Student fiind, atinsesem 120 de kilograme.
Majoritatea pe şolduri şi burtă. Masculinitatea mea se irosea n gogoşi, şaorme şi
autofutai, la duşuri... | mi implantam adă nc furtunul în anus, abandonă ndu-mă
cedării, rugă ndu-mă î n genunchi ca o fată oarecare să forțeze intrarea abia
protejată cu o placă de gresie şi să mă descopere frecă ndu-tmi de zor mădularul,
zguduindu-mmi şuncile, stră ngă nd din buci, simțindu-mă apoi curățat, virgin,
disponibiL

În tot acest timp, viața mea sociala înflorea. Nimeni nu avea habar de ceea ce
ascundeam. Colegii de grupă mă stimau pentru capacitatea mea de a percuta la
conținuturile î nvâțării, studenții boboci mă câutau pentru a obține un ioc de
cazare.

Astiei am cunoscut-o pe Graţiela. Era, la acea vreme, studentă în anul ntă i (eu
recusem i ntr-al treilea). Se cuplase | ncă din iarnă cu Dorel, un coleg de an care
primise camera 217 î n acelaşi câmin P15 din Regie, dinamovist convins şi dur,
oacheş şi voinic, simpatic, solid şi de încredere... Compania lui mă şoca prin faptul
că trebuia să mă uit În sus câ nd vorbeam cu el - are cam doi metri, faţă de cei 1,
90 ai mei... | i rezohasem problema cazarii cuplă ndu-1 cu un ploieştean care nu
statea mai deloc la cămin - astfel o putuse aduce pe Graţiela, pe şest, prin urmare
cază nd-o peste capul meu, deşi fata nu avea dreptul, fiind boboacă.

Graţiela... evocă nd acest nume, nu mă pot i mpiedica să nu ma gă ndesc - a că ta
oară? - că t de potrivit este acest nume pentru fința pe care o desemnează. O
brunetă cu păr lins, cu plete pă nă la umeri, obraji î mbujoraţi cu fard, buze să
ngerii de ruj, miloc subțire, pantaloni roz cu inie elegantă, fese tari şi generoase.
Destul de mică- 1, 65 cel muit- dar că t de hotâră tat Prima dată că nd m-a văzut,
mi-a spus că anul viitor vrea s-o cazez singură î n cameră.

Eram gras. Cu siguranță, 120 de tile nu stau bine nici unui barbat. Purtam pe
atunci cam 15 kile î n plus pe fund şi şolduri, iar burta mi se rotunjea cu Î ncă 18.
Eram departe de a fi visul unei fecioare. Dar eram n acelaşi timp responsabilul cu
cazârile din Regie, iar Graţieia este o fată care ştie ce vrea.

Era singura fată care î mi dadea să mână nc bunateţi. Că nd mă vedea, îmi
strecura două ciocolate (Mika, de obicei), niciodată una, iar eu le primeam ca pe
un bun cuvenit, deşi ştiam că nu urmăreşte decă t să fie singură în cameră din
toamnă. Am pus atunci că teva kile şi fantezia mea favorită devenise să primesc
goi, din mă na ei, tabletele de ciocolată, moliăindu-le grobian.

În prima sâptâmă nă din luna martie a anului 1999, i nsă, ceva s-a schimbat. Era
1 martie câ nd Graţiela, aducă ndu-mi două ciocolate stră nse într-un şnur de
maărțişor, mi-a spus, privindu-mă i n ochi

- Şfii câ relaţia mea cu Dorel nu are un vitor.

În acea seară, mi-am Î nroşit anusul şi mi-am belt falusul, cu gura plină de
ciocolată. Să niii mi tremurau, fesele mi se plesneau Ș n ritmul furtunului de ia duş,
burta mi se bălânganea Î nainte şi-napoi, paralel cu gresia pe care î
ngenuncheasem, dar realitatea era că Graţiela mi se oferise! Mie!

interesant găsesc acum că nu m-am gă ndit nici o clipă la faptul că Dorel era de
drept titularul focului de cazare atunci câ nd Graţiela la dat afară şi nu am gasit
ciudat nici faptul că i-a pus ploieşteanului î n vedere să nu mai calce pin cămin.
Cred că mă gă ndeam pur şi simplu că Graţieia ştie ce vrea - şi o admiram pentru
asta. Şi, deşi evitam să fac vreo mişcare Î n direcţia ei, mă i4sam î ndopat cu
ciocolată şi-mi trăgeam zilnic autofutaiuri la duş, cu icoana arcului său pubian în
minte.

Î n ziua că nd se aniversau 22 de ani de la cutremurul din 1977, Graţiela ma
invitase să gust un tort cu ciocolată Î n camera ei. M-am isat atras Într-o sesiune
de aduceri-aminte.... Ea nu exista pe atunci, dar eu mi amintesc destui de clar cum
mama ieşise goală din baie, urlă nd. Graţiela m-a rugat să aştept cinci minute, şi-a
uat halatul şi ieşit din cameră. Nu pot să sun că mă aşteptam la ce a urmat.

A revenit, cu hainele î mpăturite sub braț, învelită doar într-un halat roz pe care
-a lasat să-i alunece de pe trup în momentul n care a î nchis uşa, dezvăluindu-se
i n toată splendoarea nudităţii sale impecabile n fața ochilor mei şi a oricărui
student din căminul î nvecinat care ne-ar fi privit pe fereastra. Cum pot descrie
sentimentul pe care l-am î ncercat atunci? Cred şi astăzi că Graţiela este divină,
Dar s-o văd astiei î n fața mea, cu pietele linse căză nd pe umerii goi, cu să nii
semeţi, ale căror sfă rcuri şi le dăduse cu rujul de buze, cu pubisul spă n, atent
pensat, şi piciorul drept ridicat uşori ntr-un gest abia schițat de mascare, care Și
sublinia linia măiastră a pulpei şi feselor, era este puterile mele. Am căzut în
genunchi şi am izbucnit în lacrimi. Cred că în acei moment tot ceea ce puteam
simţi era o senzaţie coplegitoare de recunoştinţă.

Trebuie să recunosc faptul că Graţiela nu s-a arătat surprinsă nici un moment, ca
şi cum ar fi anticipat în cele mai mici detalii reacţile mele. Mi-a primit omagiu î n
toată splendoarea sa regală, apropiindu-se de mine, apucă ndu-mă de chică şi
presă ndu-mi gura de vulva sa pensată, deschisă î n prealabil prin departarea
picioarelor sale marmoreene. Nu i ncuiase uşa. Oricine putea intra, oricine se uita
pe fereastră de vizavi mă putea vedea, i nsă toate acestea i mi dispăruseră din
minte î n acei moment. Redus la calitatea de plasture sexual, lingeam, sorbeam,
căutam să mă cufund î n esența Graţielei, conştientiză nd in toate fibrele mele
scopul ultim a existenţei mele: s4-i procur cu umilele-mi mijloace placerea pe care
o căuta, pe care o merita acel trup divin.

Cred câ i-am bălmâit ceva ce se dorea a fi un fel de deciarație de dragoste, care a
i ndreptaţit-o să-mi solicite să mă dezbrac. Nu ştiam ce făcuse î nainte cu Dorel î n
acea cameră, puteau să fie zeci de ochi ndreptaţi spre ferestrele noastre În acel
moment, dar m-am conformat fără nici cea mai mică ezitare. Eram acum amă ndoi
goi, dar cumva reuşisem să ma dezbrac fără a aduce nici un fel de schimbare
poziţiei noastre. Eram în continuare în genunchi, i n fața Graţielei, goal aşa cum
o făcuse mama sa, complet epilat pe picioare şi pubis, i nsă machiată, ca de
obicei, strident. Mirosea toată a şampon şi arome.

Era ora 19. 00 a zilei de 4 martie 1999 - şi acest moment mi-a marcat definitiv
existența. M-am abandonat mă inilor Graţielei, care mi-au explorat nemiloase
trupul, răsucindu-mi să nii, masură ndu-mi şuncile, plesnindu-ma peste fesele
ucind de grăsime. Mi-a pipăit fiecare centimetru pătrat din trup Într-un fel de luare
i n posesie demențială, mi-a stră ns dureros coaiele i n purmn şi m-a prăvati pe
burdihan, strecură ndu-şi două degete adă nc în anusul meu şii ncepă nd să-mi
maseze rectul, nebagă nd de seamă că mă na i se umpluse de câcat. Cred că
acela a fost momentul î n care am devenit creatura Graţielei

Era mai mică decâ t mine puştioaica, ată + ca vă rstă, că îşifizic: avea doar 1,
65m/50kg faţa de 1, 90m/125kg ale mele. Mă supuneam cu voluptate ideilor străine
de mine, care izvoră ser din capul acestui trup minuscul. Era ca şi cum mi-ar fi
crescut o excrescenţă, singura rațională, singura umană, care era ea, Graţiela,
restul minelui meu find redus la stadiul animalic, de executant al unei voințe străine
- sau mai degrabă divine.

| mi amintesc încă, şi simt aceeaşi plăcere ca atunci, de momentele în care mă
bătea. Fiinţa aceea micuță, divină, pertectă, ma despuia în mijlocul camerei i,
interzică ndu-mi orice apărare, ma izbea cu pumnişorii şi picioarele, doboră
ndu-mă, chircindu-mă, izbindu-mi cu sete burta, fesele şi ță ţele... Piciorul său
drept, cu fiecare muşchi î ncordat, mi-a fracturat o dată o coastă. L-am sărutat luni
de zile după aceea, î ncovoindu-mă şi î ncercă nd să-mi ascund durerea.

Î mi biciuia şuncile, şfichiuindu-mă în fiecare seară, dar tot n fiecare seară î mi
dadea să mână nc zahăr cu lingura. Mă că ntărea zinic, urmărind mulțumită cum
acul depășea 125, 130... | şi controla atent greutatea, dar simțea o adevărată
voluptate î n a domina muntele de om în care mă transforma i ncet-i ncet. Binei
nteles m-am mutat cu ea si asa am trăit vreme de doi ani de zile