Fantezii Erotice

Toate !a timpul lor Noapte, un mod de viață, de-demult şi contemporan. Linişte.
Doar el. şiun gă nd. Zburat de-demult aidoma unui fulger. Tresare! Sihastrie? Nici
vorbă! Zvăpăiate suflete ?nsufețite dintr-un morman de prat şi mizerie adunata de
peste zi se ivesc din întuneric. Ră sete ca de copil, fericire şi euforie, o nouă lume
se arătă. Se retrage În întuneric privind la-ce! grup de tineri nepasatori. Dacă ar
şti ei! Dacă ar ştii ce-i aşteaptă! Dacă ar şti cum sărutul ei se va spulbera la ivirea
zorilor! Dacă ar stii cum el şi ea există precum unu cu unu şi niciodată precum doi!
Ținereţe, nepăsare, ignoranță. Acel fulger, ace! gă nd! Reapare.

- Mă scuzaţi, aveţi cumva un foc?

- Nu, nu am, tresârii speriat.

- De unde o fi apărut? - îşi zise î n gă nd.

Dintrodată o lumină puternică Î i zdrobeşte siguranța oferită de ascunzătoare.
Tenul ei fn străbătut de lumina care acum i se părea difuză se conturează încet
precum cea mai fină atingere. Tresare încercă nd să-şi revină.

- Heh, am găsit! Credeam că am pierdut-o.

- Poftim?

- Bricheta.

-AtDa.

- Va rog să mă scuzaţi
- Poftim?

- ? ntamplarea de admineauri. Am avut impresia că v-am speriat. Am apărut aşa,
pe nepregătite. | mi cer scuze.

Acel gand 1 străfulgeră din nou.

- Nu se poate!

- Poftim?

- at. Nu, nimic!

- Aşteptati pe cineva?

- Poftim?

- V-am văzut privind catre Notre Dame.

Nu stia ce sa zică. Nici el nu ştia ce făcea acolo. Probabi fugea de ceea-ce fugea
de ată ta timp. Nici e! nu ştia foarte bine de ce, dar fugea.

De că ndse ştia a cautat ceea-ce el considera că i se cuvine: lubirea. Ată t! Nimic
mai multi A făcut tot ce i-a stat i n putință să o găsească, dar mereu s-a dovedi că
drumul ales era bun doar temporar.

- Nu, nu aştept pe nimeni, replică Î ntr-un tărziu
- E frumos noaptea, e ată ta linişte.

- Da. e ată ta linişte.

- Îmi păreți trist. vă pot ajuta cu ceva?

- Nu, nimeni nu mă poate ajuta, doar bunul Dumnezeu poate... poate că el ari în
stare să mă ajute dacă şi-ar cobora privirea.

- Eh? Şi nu e destul dacă vă ajută EP
- Ba da! Adică. ar fi, dacă m-ar ajuta.

- Şi ce vă face să credeţi că nu vă ajută deja?!

- Faptul căt.

- Da?

- Faptul că sunt singur! Răcni nemaipută nd să pastreze ] n sine secretul!

- Singuratatea e buna.

- Bună?i!! La ce?!

- Va dă timp să mediaţi. SA vă daţi seama cu adevărat cine sunteţi, să vă daţi
seama care sunt lucrurile cu adevărat importante.

- Eu ştiu cine sunt! Dar nu ştiu cine sunt cei din jur! Am avut î ncredere în ată ţia
oameni! Mult prea mulţi!

- Va ințeleg, dar.

Se opri o clipă constată nd cum tristetea lui parcă a mai dispărut. Se privesc timp
de că teva secunde fără să zică nimic. Ea nu se grăbii să continue. Ştia că acea
nişte era un semn bun.

- De ce vorbiţi cu unul ca mine? | mi păreți ată t de diferita
- Diferită?, întreabă ea ză mbind. Diferit de ce? Sau de cine?

- De restul femeilor pe care le-am cunoscut.

Sură sul ei i se parea cel mai dulce lucru văzut vreodată. Nu-i venea să creadă
cum acum cateva minute i mustra î n sine pe acei tineri care au căzut pradă
"fericirii temporare” şi acum. şi acum el păşeşte pe acelaşi drum. Ochii ei zvăpăiaţi
; Hferimecau, şi dacă ar fi fost doar ată t.. deşi era relativ întuneric reuşea să-i vadă
silueta. ! se pârea că are În faţă cea mai frumoasă ființă | n viață dintre toate care
au existat sau vor exista vreodată
- Aţi cunoscut multe femei? | ntreabă ea cu acelaşi zâmbet.

- Nu, doar una. Adică. am iubit cu adevarat doar una.

- Şi ce s-a intamplat?

- Mă scuzaţi, replică ea imediat. Nu e treaba mea. Nici nu ne cunoaştem şi deja
am trecut la interogatorii
- Nu.. nu e nimic. Domnişoară, zise el nevenind să-şi creadă ce avea pe limbă.
Dar nu, de data asta nu avea să mai dea înapoi.

- Domnişoară, vreau să vă spun ceva. Sunteţi cea mai fumoasă femeie din că te
am cunoscut!

Gata! Am spus-o, şi zise În sine nevenindu-i să creadă ce facuse.

- Multumesc, replică ea ză mbiind.

Ză mbetul ei ată t de dulce i 1 fermecă, era î ndrăgostit aşa cum nu a mai fost
vreodată.

- Ce ziceţi de o catea?

Nu-i venea să creada! Exact ce-şi dorea să audă, exact ce-şi dorea să se întâ
imple. O femeie frumoasă, inteligentă, misterioasă, cu ată ta stăpă nire de sine -
ochii ei continuau să il ducă în lumea viselor - tocmai i invită la o catea. Adimira
femeile care aveau curajul să facă primul pas.

- Da, bine. De acord. Unde meregem?

- Ştiu un Caffe-bar aproape de Champs Elysee, dacă sunteţi de acord am putea
merge acolo.

- Da, bine.

Nui venea să creadă că t era de emoționat. Precum erau acei tineri pe care îi
critica probabil la prima î ntă inire. | şi dadu seama că lăsase prea mult să se
observe acest lucru. Cu siguranţă a remarcat şi această doamna, - î si spuse în
sine. Doamnă, domnişoară, nici mâcar nu ştiu daca nu are vre-un iubit! Nu, de data
asta nu am sa mai fug.

Porniră pe jos pe malui Senei spre Champs Elysee, trecă nd pe lă ngă Palatul de
Justiţie cu capela renumită pentru vitralile sale, apoi muzeul Luvru, grădinile
Tuileries, muzeul Orsay, Place Concorde şi n sfâ rşit Champs Elysee cu Arcul de
Triumf | n capăt. Vorbiră ată t de multe pe drum i ncă £ nici nu remarcase că t de
repede trecuse timpul. Se iveau zorile! Nu avea de gă nd să o lase să plece aşa.
Era randul lui să facă ceva!

- Am auzit de Pont Neuf, zise el. Ce spuneți, putem perge pă na acolo? Vreau să
văd locul unde au fost arşi Templierii şi Marele Maestru al lor.

- Sigur, zise ea | ndata.

Nici ea nu avea de gă nd să lase acea noapte să treacă fără a scoate tot ce era
mai bun. Analiză nd puţin situația in care se ală constata că din nomentul că nd a
coboră t după acel pachet de țigări viaţa ei s-a schimbat radical, deşi trecuseră
doar câ teva ore. Şi ea era singură de multă vreme. Prea multă! Acum, avea de gă
nd să schimbe acest lucru. Acest domn misterios cu care se plimba pe malul Senei
o fascina.

Ajunseseră a vaporaş, ză mbind amă ndoi la văzul tinerilor pe care Îi privea că nd
s-au cunoscut. Erau şi ei acolo. Tocmai coborau de pe vaporaş. Nu-i venea să
creadă. Niciodată nu e prea tă rziu | şi zise în sine ză mbind. Tocmai se pregateau
să urce î n vaporaş că nd e! se oprii, scotocii in buzunare şi se repezii la trepte.
Scose biletelul şi-l dădu celui care era ? nsărcinat cu taxarea călătorilor.

- 16 Euro vă rog. - zise omul Plâtiră şi urcară pe vaporaş.

- Ce a fost asta? Întrebă ea.

-Ce?

- Acel bileţel
- At Un "internet discount” zise e! ză mbind.

- Un ce?

- Pe site-ul vedetelor de Ia Pont Neuf in partea dreaptă este un link numit “internet
discounts”. Scoţi la imprimantă acel bilet de reducere şi o dai a urcare. Biletul în
mod normal este 10 Euro de persoană, acel bileţe! de pe internet oferă o reducere
de 2 Euro. Am scos la imprimantă două bilete speră nd că am să găsesc pe cineva
să mă | nsoțească.

- Drăgut. inteligent băiat, Î şi zise ea în sine. Dar nici eu nu mă las mai prejos!

- Pot să iau eu biletele? intrebă ea.

- Da, sigur. Poftim.

- Multumesc.

- Ce aveţi de gă nd? Întreba elză mbind, parcă simțiind că nu ceruse degeaba
biletele.

- Credeaţi că sunteți singurul istet de pe aici? Zise ea fulgeră ndu-! cu acelaşi ză
mbet dulce-termecător. Aceste bilete oferă o altă reducere de 2 Euro pentru Cubul
de la Defense sau pentru Conciergerie. Data viitoare mergem acolo.

Nu-şi putea î ncâpea Î n piele. Exista şi o "data viitoare”. Deşi nu prea ii plăcea
cum ea dovedise a fi cel puţin Ia fel de inteligent ca el câ nd vine vorba de bilete, în
ace! moment se simțea cel mai fericit om de pe pămă nt. Nu ştia ce avea să se î
ntă mple mă ine, dar acum era fericit!

Vaporaşul inainta încet parcă apropiindu-se de zorii care aveau sâ-i despartă. Se
priviră î n ochi ca doi copii. Era ată ta linişte. Erau două suflete care tă njeau câtre
acelaşi obiectiv. Erau convinşi că sunt pe drumul ce! bun.

- Eşti o femeie frumoasă - zise el.

- Mi-ai mai spus. Mulţumesc. - ză mbii ea fermecător.

Se apropie de ea i ncetisor, o luă de mă na şi i-o sărută.

- Mulţumesc pentru această frumoasă noapte.

- Nu, eu iţi mulțumesc. - şi-] trase spre babord.

Abea acum observă ce privelişte minunată se putea vedea din stă nga
vaporaşului. Chipurile lor se oglindiră în apă.

"Două suflete tă njesc spre iubire, pierdute în noapte” şizise î n gă nd aducă
ndu-şi aminte de ce i-a scris că ndva o prietenă 1 ndrăgostită. Erau doi indrăgostii
pierduţi printre mreje. Totul se î ntă mplase ată t de repede, dar era atăt de
frumos! Valurile loviră cu putere vaporaşul, se dădu Înapoi un metru de frica un
nou val
- Nu te teme, size ea, nu are cum să ne ajungă. Se apropie de el şi 71 sărută uşor
pe obraz.

O î mbrăţişă tandru atingă nd cu obrazul tenul ei. Era ată t de fin. Doamne! Şi
mirosea ată t de frumos. O sărută şi el timid pe obraz. Se priviră Î n ochi tâcuţi timp
de că teva minute. Ce n-ar fi dat să sârute buzele ei catifelate, ce n-ar îi dat să se
trezească cu ea î n zori, zi de zi, î n fiecare de zi, de acum şi în vecii vecilor!
"Poate chiar are să se | ntă mple asta” - i şi zise fn gă nd.

Nu putea să î şi ia gă ndul de Ia schimbarea uriaşă de care avusese parte. Frica
ce-i sălăşluia î n suflet la lasarea serilor disaparuse cu desăvârşire. Era calm şi
fericit. O imbraţisă cu putere.

- Mulţumesc. Mi-ai dovedit că Î nca nu e totul pierdut! Mi-ai dovedit că î ncă mai
sunt şanse pentru mine.

- Noi - zise ea ză mbind - pentru noi. | mi place mult de tine şi mi-ar plăcea să ne
mai vedem.

- Dat Noi! Şopti e! mulțumit.

Nici nu î şi daduse seama şi se trezise că se sărută. Doamne! Era exact aşa cum
bânuise! Buzele ei erau atat de fine, ată t de moi, ată t de dulci! Atingerea ei F!
făcea să tresară. O sărută lung, se opriră o clipă şi o sărută din nou. Nu ştia cine a
i nceput sărutul, dar nici nu Î i păsa. Se apropie încet de urechile ei si o sărută
tandru.

- Cred ca m-am | ndrăgostit. Şopli î nainte sa-şi dea seama.

- Eşti un bărbat special zise ea, repetă nd gestul său.

Erau doar el şi ea, cerul şi pamantul, luna şi apa, cufundaţi în simţuri, în sărutări,
i n mă ngă ieri. EI şi ea, marea, soarele î nsă ngerat care urca cu greu pe cerul
albastru, pregatit pentru a strălucii din nou, învingă nd î ncă o dată noaptea
ntunecată. Aroma trupului ei Î ! fermecă, sărutul ei atâ t de fin, tandru şi dulce era
incredibil. Se opriră o clipă, se priviră în ochi şi ză mbiră fericiţi. Lucrurile aveau să
se schimbe fn viața lor.

Î ţi dedic aceste ră nduri ţie, dragă cititorule. Dacă iubirea pe care o cauţi cu
adevărat î ncă nu te-a aăsit nu te teme "Taata la timnul lor”