Fantezii Erotice

un loc hieratic, nebabuit inca, noi vom fi primii si vom lua doua torte sie vom
aseza la capatai în noaptea care incepe, vom arde odata cu ele, ne vom misti
pana-n zori si tot ce treim, tot ce simtim si gandim, tot ce vom fi va fi luminat si dus
in neant, caci suntem aproape de nori, ocrotili de foc si vegheati de stele,
desevirsind odata cu roua în formare si aburul pamnatuiui în osteneala luiro zi si o
noapte”

pornim în pragul zorilor, cind rasaritul inca nui vazut inca noapte shi zorii sunt
departe, caii simt ca azi ca azi ne vor duce departe, shi bat nerabdatori din copitele
polcovite. de argint. sunt treaza shi-tzi privesc, chipul obosit de viatza, nici nu shti ca
eshti în mine, îu dormi shi sufletul zi-e la sfrshit de drum caci te privesc shi cu-n
sarut eu te trezesc. iar tu incet abia tresari

e o suferiniza de demult? sunt sigura ca nu-i coshmar. cu sultet cald cu dorul viu,
ma iei în braize shi ma treci in alta lume de taceri, de mangaieri, de foc aprins shi
strans de tine caci diminineatza incet vine ne cheama -tu auzi cum striga?

juam caii shi pornim, e noapte-zi dar soare nui, va rasari cind suntem acolo-n
locul tainic cind caii vor simizi shi se vor opri. alergam caii, aburul obosiri lor ne
incita mereu shi mereu spre departari. copitele lor bat pamintul tuiburind coibul
drumeaguiui shi daca uscaciune pamintului era udata de ploaie, pamintul nici nu
s-ar vedea din departari ca trecem noi shi caii noshiri. da se lumineaza incet shi
ceatza care acopera padurea spre care mergem incepe sa se ridice, semn ca
soarele nu mai doarme, ei shia inceput inaltzarea. caii se opresc... adulmeca.. simt
oare _ primejdia?... shi noi ne intrebam e oare primejdia ceea ce i-a oprit din
alergare?

nu, au pornit din nou shi curind copitele lor calca pamintul reavan de frunze moarte
shi ramuri cazute trosnesc sub apasarea loc. se vad mestecenii in departare shi, da
cai shtiu

curind opresc sunt abositzi dar nu sunt trishti ci dimpotriva ne simt ca noi traim o
vraja.

scot aburi, shi necheaza de parca ne-ar chema soarele... de parca -l anuntza pe
cel ce zodii imparte ca noi suntem aici.

Slobozim caii shi cautam mushchiul copacului, acel mushchi care ne arata nordul
sufietului nostru în padurea de trairi ce vor urna.

e roua, e verde crud, shi noi abia ne tragem sufletul

se lumineaza abia, e frigushor placut, curind soarele ne va incalzi, de mai aveam
nevoie de caldura lui caci suntem flacari vi, saruta-mi fruntea Shi imbata-te cu
gindurile mele caci sunt ca vinul, vechi shi bine pastrate, eu am sa culeg un pumn
de roua shi pe frunte -tzi astern un strop, de nu se va topi pina la buze eu le sarut
adinc shi dureros,

e raza de soare, cea care ne este martor, la prima dimineatza de amor, în
scinteieri de soare shi in iarba... tacerea dinainiea raseritului, tacere adinc.. abuzele
ale molatice frematatoare le simt linga urechea mea cum cauta locul stiut simt
rasuflarea avida, infiorindu-ma primesc sarutul ca o izbavire, buzele mele devin
famande te cauta în lumina primelor raze simt palmele tale cuprinzindu-tni umerii,
dezveiindu-le rotunimea neatinsa inca omeneste, ma arde fiecare atingere, ma
topesc sub presiunea lor simt cum urca în mine dorinta de contopire totala, esti
stapanul meu, stapan pe dorintele mele cuprinde-mi talia cu bratele amandoua
priveste-ma în ochii cu ochii tai intunecati. patrunde-ma pentru intaia data. fa-ma a
ia de ar fi sa fie adevarat vom fi nemuritori