← înapoi la listă

Cealalta (2)

autor: ionut_43 ♂ • categoria: Fantezii Romantice • 391 citiri

Zilele trec. Astept un semn de la el, orice fel de semn.

Zilele trec. Astept un semn de ia el, orice fel de semn. Ceva sa-mi arate ca nu m-a
uitat, ca stie ca exist. Continui sa ma tarasc la serviciu, sa muncesc fara chef, sa
adorm plangand. Ma transform incet intr-o umbra, ma inchid în mine.

Prietenii nostri sunt acum prietenii lui... lor. ar eu ma sirnt si mai singura.

Imi doresc sa scap de suferinta si de durerea din interiorul meu care ma ardecet!t

Nu mai poti! Nu mai pot de dorul lui. Acum daca ar veni i-as spune sa taca si sa
ma stranga în brate.

De ce e asa greu?! Mi-e dor de el. M-as multumi sa ma sune si sa vorbim despre
orice, doar sa îi aud vocea.

Mai trec doua saptamani si telefonul suna iarasi. E el. Sa raspund? Nu, mai bine
nu. Pun telefonul jos si ma duc sa-mi fac de lucru prin casa. Si telefonul suna
iarasi... si iarasi. Poate s-a intamplat ceva, ma mint singura în timp ce raspund.
Aceeasi banala intrebare: "Ce faci? * Ce pot sa fac... sufar. Dar nu i-am spus asta.
Si din nou, jumatate de ora mai tarziu, este la mine. Aud cheia în usa si inima imi
bate cu putere. Doamne cat i-am asteptat... De data asta insa miile de intrebari
care ma chinuie de atatea zile ies la iveala.

- O explicație vreau... atat. Spune-mi si mie de ce? Macar atat.

De ce am intrebat?... Nu eram pregatita sa ascult raspunsul, nu eram pregatita sa
aflu ca nu ma mai iubea deja de mul: timp, dinainte chiar sa ne mutam impreuna.

- Si atunci de ce te-ai mai mutat cu mine, de ce ai mai acceptat sa facem planuri
de nunta... din cate imi amintesc nu le-am facut eu singura, de nebuna... Vroiai si
tu. De ce minti?

O liniste apasatoare s-a jasat si alte mii de intrebari imi navalesc în minte.

- Si eu acum ce fac? Cum o sa traiesc fara tine? Cum o sa fiu doar eu? Nu stiu sa
raiesc singura, sa fiu doar eu...nu m-ai invatat sa traiesc fara tine. Am fost tot
timpul noi si acum ma lasi singura...Nu e corect... În ce moment te-am pierdut? In
ce moment nu ai mai fost al meu? In ce moment ai incetat sa ma iubesti?
Spune-mi cand, spune-mi cum s-a intamplat? in ce moment i-ai dat ei ceea ce era
al meu? în ce moment si-a facut loc în inima ta? Cu ce am gresit?

Dar intrebarile mele nu primesc decat un raspuns. ll vad ca se apropie de mine.

- Tu nu ai facut nimic ca sa ma pastrezi. nu ai luptat pentru iubirea noastra.
Daca ai fi fost mai hotarata atunci, nu as fiplecat, as fi stiut ca inca mai contez
pentru tine.

L-am privit uimita, socata de ceea ce auzeam. Eu nu luptasem pentru iubirea
noastra??? Eu.

M-am tras inapoi, indepartandu-ma de el. Cuvintele lui imi sunau inca în urechi. Si
dureau teribil de mult.

- Stii..eu am venit sa-mi iau costumul.

- Da, sigur, am soptit eu. Stii unde este... Dar la ce-ti trebuie? Mergi la vreo nunta
sau ceva?

- Da, merg. ia o nunta.

- Cu ea, am continuat eu.

Doua saptamani mai tarziu ma suna din nou si dupa jumatate de ora era iarasi la
mine. far eu i-am acceptat din nou sarutarile si mangaierile. Stiam dăjă ce avea sa
urmeze de cand am auzit cheia in usa. Si i-am sarit în brate, fericita ca e langa
mine. De data asta insa n-am nai ajuns în dormitor. O dorinta intensa ma mistula.
L-am devorat acolo, în hol. Si el, cu o forta bruta, fara pic de menajamente, m-a
ipit de perete. Îi simteam mainile pe corpul meu, respiratia langa urechea mea.
M-a penetrat brutal. Placerea era amestecata cu o usoara senzatie de durere. Si
lotusi ma simteam incredibil. Aveam un ciudat sentiment de satisfactie, imi placea
cum ma facea sa ma simt..atat de... a lui. Mainile lui continuau sa-mi framante
sanii în timp ce eu gemeam de placere. Eram ca doua animale în calduri. l-am
simtit mainile pe umeri si cand m-am intors cu fata spre el m-a impins în jos. Stiam
ce vrea..si am continuat singura. Fara sa mai astept vreo indicatie din partea lui
i-am inghit cu lacomie sexul. lar el m-a tras cu brutalitate, afundandu-se adanc în
gatul meu. Aproape ma inecasem in clipa cand am simțit sperma calda pe limba.
Am inghitit cu lacomie speram lui, pana la ultimul strop.

- Ce ai mai venit sa iei? am intrebat eu ridicandu-ma de jos.

- Nimic, vroiam doar sa te vad.

- Ah, da?

Era pentru prima data cand venea tdoar sa ma vada”. n seara aceea a plecat fara
sa mai ia nimic cu el. Si eu am vazut in asta un semn bun. în nebunia mea,
credeam ca vroia sa se intoarca.

Si zilele au trecut, s-au transformat în luni.. si fara sa-mi dau seama a sosit
Craciunul. Un Craciun trist. petrecut singura, fara ei, apoi Anui Nou, cu un sms
primit de la el... trimis probabil pe furis... asa cum i trimitea ei cand înca era cu
mine.

Cu timpul am inceput sa insist, sa-l sun cand era cu ea si cu cat el insista mai mult
sa nu o mai fac, cu atat insistam si eu sunandu-! cand era cu ea. Inevitabi] si ea si-a
dat seama ca inca mai venea ia mine. Ma bucuram de clipele petrecute impreuna,
de frimiturile aruncate de el, de timpul pe care i-l furam ei, asa cum ea imi furase
mie inima lui. Ma bucuram de raui pe care i-l faceam. Ma bucuram ca eu eram
acum 'cealalta”.

Incet încet vizitele lui au devenit un fel de obicei si cam la doua saptamaniil
asteptam... iar in ziua cand stiam ca trebuie sa vina ma pregateam pentru el,
asteptandu-i nerabdatoare. Dar _vai, erau si zile cand nu putea veni si eu
ramaneam asteptand pana tarziu în noapte intrebandu-ma daca nu cumva patise
ceva. Dimineata gaseam un sms cu "Scuze, dar nu am reusit sa ajung. *

Mi-as fi dorit sa fie doar al meu, sa nu mai plece inapoi la ea...dar dupa fiecare
vizita în esternuturile mele se intorcea invariabil la ea. De ce? Cu ce il tinea asa de
legat de ea? Cum de nu se intorsese inca la mine? De ce nu o termina odata cu
ea? Doar ma iubea...mi-o spusese si vizitele iui nu faceau decat sa-mi confirme
asta. Si totusi era incă alaturi de ea. lar eu speram... ca poate într-o zi nu voi mai fi
cealalta.

inca mai am momente in care plang si mi se rupe sufetui ca sunt singura si ca el
nu e langa mine. Parca îl iubesc si mai mult. dar cand ma gandesc ca el e cu aia.
si la ce mi-a facut... Ce ciudat, în loc sa uit momentele fumoase, am inceput sa uit
cat rau mi-a facut si ce mi-a facut... de ce oare?

Ziua imi umbla prin ganduri, iar noaptea am vise numai cu el... am avut intr-o
seara un vis in care era el si ma privea cu aceea privire a lui la care eu ma
topearm... m-am trezit plangand si tremurand.

intr-o zi mi-a zis la telefon ca nu este fericit, ci doar linistit, ca atat avea nevoie de
la mine...de îniste. Altadata mi-a spus ca el de fapt nu ma mai iubea de vreun an si
ceva, doar ca ne legau multe iucruri..altadata a spus ca inca ma iubeste si nu
poate fi fericit deoarece inca se mai gandeste la mine.

Eu nici pana acum nu am raspunsuri la unele intrebari... Si am nevoie de acele
raspunsuri pentru linistea mea... Dar liniste nu am... si cred ca aceasta durere o sa
ma omoare incet, dar sigur.

Si mi-e un dorde el... imi e dor si de noi... si de mine cum eram inainte, pentru ca
m-am schimbat dupa aceasta... intamplare... am devenit mai rea, mai egoista...Si
parca nu sunt eu, imi este ciuda pe mine.

Ce sentiment ciudat, ingrat.... sa fi cealatta...sa te multumesti cu resturi, cu franturi
de iubire, sa te hranesti din suferinta pe care sti ca o provoci in alta parte. Nu imi
era nici mie bine...eram departe de a fi fericita.

Primavara incepea sa-si faca simtita prezenta. Trecusera mai bine de 6 luni de
cand ei ma parasise, 6 luni in care venea la mine..in vizita. Situatia incepea sa fie
din ce în ce nai dificila si imi era din ce în ce mai greu sa ma multumesc cu putinul
pe care ei mi-l oferea.

As fi vrut sa am forta sa-i refuz, sa nui mai raspund la telefon, sa ii cer cheia
napoi..dar adevarul era ca ajunsesem sa traiesc pentru orele petrecute impreuna.
Asteptam cu nerabdare ziua de joi, caci ii formase un obicei in a ma cauta joia. Si
o facea cu regularitate. Cu timpul am afat si ce minciuna ii spunea ei.. era în oras
cu baieti”. Am ras cu rautate cand am afet, ma bucuram ca o minte, ca o
nseala..imi doream ca ea sa sufere asa cum si eu sufeream. Aveam momente
cand efectiv o uram si credeam cu tarie ca ea era singura vinovata. Stia ca eu exist
atunci cand il cunoscuse pe el, toti colegii lui de munca stiau de mine, deci automat
si ea, dar nu o interesase...atunci mie de ce ar fi trebuit sa-mi pese de ea, de
iubirea ei?

Sieu il îuheam si eu i vroiam.

Autentifică-te ca să trimiți monede autorului ionut_43. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, îl poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul lui, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.