Memoriile Minei- Contopire I
O contopire intre un chip angelic si un chip demonic. Am mai postat in alt 'loc' aceasta povestioara mica, insa nu am avut succes. Sper ca aici sa fie apreciata mai bine.
asind usor cu talpile reci pe scari, Mina o purta din ce în ce mai greu pe !zabel în
brate. Nu era de vina greutatea aproape inexistenta a acesteia ci scarile care
aproape nu se mai terminau. Dorea sa ajunga cat mai repede unde vroia.
Cu o mana ii strangea corpul care era aproape agatat de alei iar cu cealalta o
mangaia usor pe parul acela mai auriu ca spicele de grau.
Pasind pe ultima treapta a scarilor, Mina rasufia usurata si se indreapta spre usa
unei camere. O mangaie inca o data pe crestetui capului, lasand paima sa curga
usor prin par, si apasa imediat pe clanta veche si ruginita a usii de lemn.
Ochii ii erau atintti catre patul imens din fer, acoperit cu o saltea veche, ciuruita de
molii si cateva paturi vechi dintr-un material nu prea placut la atingere, imbibate de
praf si insecte moarte.
Se apropie de pat si o lasa din brate, asezand-o în pat cu miscari gentil, ii aseaza
capul mic si blond pe o patura, iar cu celelalte doua o înveleste, incercand sa mai
taie cin frigul ametitor din cameră.
Mina, desi o fiinta aparent sensibila, gentil si lipsita de orice trasatura diabolica, e
o. intruchipare ce impletea în acelasi trup doua zeile, o zeita ce dezvaluie o
frumusete care se perfectiona pe zi ce trece tocmai prin propie defecte si o alta
zeita, una diabolica ce aduce dupa sine o cruzime si inteligenta inumana, piina de
barbaritate si ferocitate, ce se, foloseste de toate acestea pentru a-si atinge toate
scopurile si atinge satisfactia exceplionala a tuturor dorintelor ei. în schimb Izabel e
o biata supravietuitoare a acestei lumi cumplite, ce fusese atrasa de aparitia Minei
n viata ei, si vrajita de aceasta.
Inainte ca izabei sa se trezeasca, Mina se opri in fata unui dulap imens din lemn,
cu doua usi in fata, decorate cu aripi de fluturi faurite dintr-un fier negru, care
aproape ruginise, puse degetele pe manerele usilor si incepu sa traga usor de ele,
avand griia sa nu faca zgomot evitand astfel un scartait deranjant pentru somnul
Izabele. Deschise o usa, si incepu sa impinga rapid cateva rochii ce erau agatate
inauntru
Alesese o rochie veche, neagra, subtire si lunga care era usor sfasiata si botita.
Se dezbraca de acea mantie urata si murdara ce ii ascundea trupul superb si alb
ca laptele si se imbraca in rochia aleasa. Parul negru rosiati îi mangaia spatele si
umerii, iar corpul prinsese contur in rochia neagra ce statea fixata pertect pe
formele ei nu foarte definite. Sanii erau mari cat sa incapa intr-o palma, iar
sfarcurie mici si intarite ce aproape vroiau sa iasa din rochie.
Se intorsese cu fata. in dreptul unei oglinzi impaienjenite si acoperita de praf,
incerca sa se priveasca, insa in zadar, abia putea sa zareasca silueta ei in aceasta,
asa ca o atinsese usor cu degetele pentru a pipai si simti mai intai stratul gros de
praf amestecat cu paienjenis apoi incepu sa stearga oglinda cu palma indeajuns sa
se poata privi.
in timp ce se admira si isi scutura rochia de praf in fata oglinzi, o voce firava si
rece se auzi:
-Mina, unde suntem?
Mina nici bine nu auzi vocea ei si imediat facu pasi spre patul acesteia. Se opri ia
marginea patului, în fata lui Izabel, cu dorinta sa se lase privita în întregime de catre
ca.
Pentru Mina, Izabel era o provocare destul de incitanta. Avusese destule victime,
insa nici una din cele din trecut nu se putea compara cu !zabel si inocenta acesteia.
Era mai mare provocarea si la fel si satisfactia daca avea sa reuseasca sa o
ademenasca si sa fie a ei
Urca cu picioarele in pat, alaturi de ea, isi trase rochia mai sus de genunchi siii
sopti
-Esti in casa mea.
Izabei, inirata la spusele acesteia, deschise ochii larg si incepu sa priveasca haotic
n camera Minei, care arata mai mult ca o scorbura peticita cu lemn vechi. si umezi
buzele în speranta sa rosteasca ceva, insa inainte sa apuce sa je desfaca, Mina se
napusti asupra lor, mangaindu-le usor cu limba si apoi sarutandu-le. Se ridica usor,
dar nu prea departe, si cu un degetii atinsese buza inferioara pe centru, lasandu-i
de inteles sa nu mai rosteasca nimic si se apropie din nou de ea cu un zambet
diabolic si in acelasi timp inocent pe buze.
Se baga in paturile în care Izabei dormise tot acest timp, si ie trase asupra lor.
Corpul Minei deja era deja ipit de cel al Izabelei iar riqui din camera incepu sa
dispara încet incet. Maini ei se plimbau usor pe sani lui izabel si cu limba se juca
pe gatul ei formand cerculete mici pana ajungea ia lobul urechilor ce era supt apoi
de buzele ferbinti alei Minei. Starea de ameteala a iui Izabei o facu sa fie si
dezorientata, incapabila sa poata sa rosti ceva sau sa respinga atingerile Minei iar
palmele ei deja erau în jurul Minei, atingandu-i spatele cu mangaieri tremurate.
Chipul Minei radia de fericire, ascuns în acele paturi si in acea caldura creata de
respiratia si trupurile lor. Era clar ca satisfactia incepea sa creasca cu cat lzabel
ceda tmai mult Fara sa se mai stapaneasca, cu o miscare brusca din palme ii rupse
rochia iui izabel, dezvaluind astfel sanii ei superbi si sfarcurie rozali si excitate.
Continua sa ii maseze sanii dar acum privindu-i în acelasi timp, si cu limba cobori
din ce în ce mai mult pana gura ii ajunsese în dreptul starcurilor. II stranse usor
intre dinti, urmand apoi sa fie muscati din ce in ce mai tare pana Izabal scoatea
gemete de placere si de o usoara durere.
Palmele ei coborasera din ce in ce mai jos pana cand dadu se fructul dulce al
zabelei. O pizda ce striga dupa placere si destrau.
Buzele erau si ele langa degetele ce se plimbau in jurul acesteia. Mina era
acaparata de frumusetea acelei pizde fierbinti si se lasă dusa de val si de dorinta
limbei sale ce dorea sa guste din sucul acelui fruct.
Fara sa se gandeasca prea mult, Izabel isi baga degetele în parul Minei si incepu
sa o impinga cat mai adanc intre picioarele ei, pana cand simti cum limba deja ii
raversa interiorul pizdei si rosti cu greu printre gemete:
-Vreau mai mult, sa ma transformi în ce vrei tu, sa fiu tu.
Mina, auzind rugamintea ei, incepu sa arda de placere si satisfactie si i spuse cu o
voce destul de ragusita:
-lar eu vreau doar sa nu te temi de ceea ce va urma.
Ochii Izabelei au dat un raspuns afirmativ iar chipul ei parea oarecum desfigurat
de placere si extax si totodata nerabdator pentru mai mult.
Mina dadu la o parte toate paturile care erau asupra lor, isi muta parul cu palmele
pe partea stanga a umarului, se aseza pe genunchi în fata fructului dulce ai
'zabelei si se lasa pe spate, dezvaluind astlei conturul coastelor ei
Din crestetul capului începu sa iasa doua forme aparent ciudate de os negru ce
ulterior au iuat forma unor coarne, iar din coastele din spate luau nastere suvite de
oase moi ce se impleteau perfect formand doua aripi neregulate iar pielea se
prelungea în jurul acestora.
Frumusetea ei era de nedescris în toata acea oribiltate inumana. Era o oribiltate
frumoasa, incomparabil cu alte frumuseti omenesti
Degeteie ei erau mai lungi, tot corpul acela uman si totodata superb în randurile
muritorilor era complet transformat.
izavei amutise insa ochii ei straluceau, stia ca tot ceea ce traise si experimentase
va fi incomparabil cu ceea ce va urma. Multumirea ei fara grad de comparatie ca
avea in fata ochilor ceva inuman, ceva extraordinar i schitate pe chip un zambet
larg si satisfacator.
Mina se incolaci în jurul ei cu aripile ce sangerau inca iar degetele ii erau inclestate
n jurul gatului !zabelei
Ceea ce avea sa urmeze era o contopire a unor elemente opuse, a lunii si a
soarelui, a raului si a binelui, ing si yang, intre un murior si o creatura inumana, o
contonira intra Mina si jzabel.