Fantezii Erotice

Domnul Diacenco trecea leganat printre bănci. Impartea listele cu teme de
vacanţă. Profesa de mult timp Ia liceul de artă. Era urât de elevi. La început, fusese
simpatic. . Cu lista asta pe banca mea, voiam sâ-i jupoi pielea centimetru cu
centimetru. În ultima săptămână de şcoală, aşteptam să vegetez la cabana bunicii,
de pe traseul din Bucegi. Îmi plăcea să pictez. Dar ce vreau, nu ce-mi dă
profesorul.

Oricum, aveam să ajung la cabană. Bunica murise de leucemie de foarte mult
timp, iar bunicul se afa într-un spital de muribunzi. O să stau singură. Părinţi mei
nu şi-ar lua concediu nici dacă le-ar ajunge tumoarea Ia creier.

*** Mama mă mai privi o dată în oglinda retrovizoare a maşinii. Scoase mâna pe
geam şi o legână în semn de la revedere. Am imitat gestul. Nu aveam chef să ma
apuc de teme din prima zi de vacanță. Laptopul şi geamantanul erau toate în
leaganul dintre săloile pletoase. Era cel mai bun loc de observaţie. Puteai vedea,
dar nu şi invers. Nu că ai fi avut ce vedea aici.

Conectez câştile la laptop şi ascult un album Rotting Christ. O pişcătură de țânțar
mă trezeşte. Luna era de foarte mult timp pe cer, după cum pârea. Îmi îndrept
privirea spre cabană. Veranda era cufundată în lumina. Un balansoar se legâna în
ritmul dictat de corpul unui bărbat, care fuma şi se uita înspre sălcii. Întind mâna, să
dau ramurile Iaoparte, să pot vedea mai bine, însă, în acelaşi moment, sunt prinsă
de abdomen de nişte brațe tari, apărute din neant, parcă. Sunt scoasă afară din
ascunzişul meu

Nu mă zbat, în timp ce sunt târătă spre verandă. Mintea mea era într-un soi de
uciditate precoce. De unde apăruseră bărbaţii aştia? Protesc. M-au urmarit,
probabil. Nimeni nu trece pe aici doar aşa, în plimbare şi văd că stă cineva în
cabană. Când ajung destul de aproape de verandă, disting trăsăturile bărbatului
care se leagână În balansoar. Are nişte braţe puternice, învelite într-un tricou
negru, mulat. Are un păr blond, cref şi o gură frumos sculptată. Ochii, pe de altă
parte, sunt de un albastru electric, acel albastru de la care te dor ochii

Sunt împinsă pe verandă, căzând în genunchi pe podeaua tare. Mă întorc spre
bărbatul care m-a târât. Are un aspect de şobolan. Faţa lunguiaţă, ochii ieşiţi din
orbite şi nişte urechi late, depărtate de cap.

- Uitaţi. Ea e. Nimeni altcineva. Cearinski se uită prin împrejurimi. Sa se asigure
că nu e nimeni
Observ câ e rârăit. Paradoxal cu situația, încep să râd. Un râs atăt de jenant doar
prin simplul fapt că se aude.

- Ascultă, fato, spuse bărbatul. Nu cred că ştii în ce eşti băgată pânâ-n gât.

- Habar nu am, îl întrunt, ridicându-ma în picioare. Deşi ştiam. Ştiam ce va urma.
Oamenii ştia vor bani şi încă ceva. Mi s-a pus un nod dureros în găt. Totuşi, nu
prea am ocazia să întâlnesc şobolani supradimensionaţi peste tot, spun cu
sarcasm.

In aceeaşi clipă, o altă mână, mult mai mare decât celui care m-a târât, ma
zbeşte peste faţă, făcându-mă să dau cu capul de pragul de Ia intrare.

- Nu aşa se face, spuse o voce de bărbat. Groasă, cu un accent rusesc răzbind
printre cuvinte.

După căteva clipe, bărbatul de pe balansoar se ridică domol. Mă apucă de un
braţ, mă ridică şi ma târi după el până în camera de zi. Ceila îl baricadau din
toate părțile. Se aşteptau să încerc să fug. Nu aveam să încerc acum. Trebuia să
aştept un moment bun.

În camera de zi, mai erau doi bărbați. Îmbrăcali gros, deşi era vară, cu nişte bărbi
negre, dese şi cu nişte fre cărunte uşor observabile. Aceştia se ridicară
instantaneu. Unul dintre ei, mai îndrăzneț, spuse:

- Ei, Vladimir, ţi place carnea cruda? observă el, sarcastic.

- Îmi place carea cu gust bun, îi replică Vladimir. Şi micuțele pictorițe, adăugă,
strângându-mă de braț. Ivavnov, dâ-mi briceagul şi tu, Cearisnki, răsuceşte-i
mâinile Ja spate.

Cearinski mă smuci şi îmi răsuci mâinile la spate până la limita durerii. vavnov i
înmână briceagul lui Vladimir, care, ca un lup în jurul prăzii sale, se plimba în jurul
meu. Se opri în faţa mea şi trase de maieu, tăindu-l pe mijloc. Acesta căzu de pe
umerii mei, lăsându-imă în sutien.

- Vladimir, n-ar strica şi.. începu vavnov.

- leşi afară. Toţi, acum, mărăi Vladimir, cu ochii aţintii spre mine.

leşiră cu bocancii tropâind, până când sunetul se stinse în departare. Cheia se
răsuci în uşă. O bătă de basebal) rămasă acolo de vara trecută, stătea rezemată
de dulapul din dreaptea mea. Viadimir se plimba de-alungul camerei. Nu ştiam
dacă se uită la mine sau nu, dar trebuia să încerc.

M-am repezit spre băta de baseball când am simţit că se intoarce pe călcâie şi
vine spre mine. Am răsucit-o în aer, dar brațul lui era deja pregatit. A prins-o
inainte să-şi atingă ținta şi a răsucit-o spre mine. A Împins-o spre abdomenul meu,
conducându-mă încet spre uşă. Când m-am izbit cu spatele de lemnul tare al uşii,
a lasat bâta să cadă şi m-a prins cu ambele măini de şolduri. Şi-a îngropat faţa în
scobitura de la baza gâtului meu, făcându-tmă să transpir. De nervozitate, de fiică.
Şi-a ridicat-o puţin şi apoi m-a muscat dureros de claviculă. Înainte să apuc să
scâncesc, m-a sărutat. Apăsat, adânc, sufocant. O mână o împleti în pârul meu, iar
o alta mângăia, apăsa pe şold, mai sus, pe cupa sutienului pe care refuzase să-l
rupă, din cine ştie ce motiv, La flecare câteva secunde, mă lăsa să respir. A trecut
un minut aşa.

Îmi era prea frică. Mult prea fiică ca să fiu conştientă de faptul că eram excitata de
el. Primul băiat pentru care simțeam asta. Sentimentul era crescând, sub presiune.
Dar ştiam ce e el. Ce poate. La un moment dat, îşi rezemă capul de al meu şi
mâinile de uşă, baricadându-mă. Acum era momentul. Am țâşnit pe sub braţul lui,
direct spre fereastră. La al doilea pas, ştiam că nu am să reuşesc. Mă prinse de
abdomen, trăgându-mă spre el. MA pi de el, cu un braț sub gâtul meu. Cu degetul
mare, făcea vârtejuri pe cupa sutienului. Cealaltă mână o înfăşură în jurul
şoldurilor. Mă întoarse spre el şi mă împinse spre masa mare, din mahon. Mult
prea uşor, mă împinse pe spate şi se aplecă şi el, la rându-i. Mă muşcă încă o dată
de claviculă. Rapid, îşi dădu jos tricoul. Pieptul lui, trebuie să recunosc, frumos
sculptat, apăsa pe sânii mei.

Se aplecă şi mai mult, având grijă să nu-şi lase greutatea pe mine, până ajunse la
uechea mea. Cu o voce domoală, începu să-mi şoptească. Avea un accent
britanic pronunțat.

- Iubire, ai face bine să nu te zbaţi. Ştii că eu fac asta pentru tine, nu? Dacă aş fi
vrut, ai fi putut fi a tuturor celor care au plecat adineauri. Ştii ce s-au întâmplat cu
toate fetele de dinainte, nu? Nici nu vrei, probabil. Ascultă de mine, iubire. Ţi-am
oferit un preludiu. Nu I-ai vrut. Acurn, fii moale.

În treacăt, mă muşcă uşor de lobul urechii. Am scâncit. Mă excita profund.
Neaşteptat, continuă:

- Nu-tmi plac chestile tradiționale. Cu preludiul, cu un pat mare şi inimioare roz
Eşti doar o bucată de carne, iubire. Bucaţile de carne nu merită decât durere. La
dracu, meritaţi penetrate până când durerea va ajunge în măduva oaselor. Voi,
iubire, trebuiţi supuse.

„Am încercat să mă târ, să mă zvărcolesc de-alungul mesei. Ma ținea strâns, prea
strâns. Cu o mână îmi trase pantalonii, aruncându-i pe pervazul unei ferestre.
M-am ridicat încet, o dată cu el. Probabi credea că vreau să mă supun lui. M-am
aplecat spre gătul lui şi el zâmbi. Atunci -am muşcat. Niciodată nu mi-am folosit
dinţii la altceva decât mâncatul, dar ştiam că muşcâtura avea să fie dureroasă. EI
scoase un argh gătuit şi atunci m-am repezit spre fereastră. M-am aruncat prin ea,
însă şi el. A căzut la câțiva meti de mine. M-am repezit spre pădure, însă era
destul de întuneric ca să disting ceva. Dintr-o paranoia prostească, m-am întors să
văd dacă se ia după mine. Atunci a sârit. M-a izbit de pământ şi am auzit părâitura
slabă a oaselor.

- Vrei să ne jucăm aşa, iubire? şopti el amenințător. O facem şi în modul asta.
Atunci Îimi ridică capul şi mi-l izbi de o buturugă căzută lângă noi. Mi s-a făcut roşu
în faţa ochilor. Dintr-o smucitură, mă ridică şi m izbi de zidul cabanei. Îmi luă capul
şi mi! lipi de al lui, însă înainte de asta, Fam scuipat. Cu toată saliva pe care o
adunaserm. Mă izbi de pământ.

Atât am aşteptat. Am înconjurat cabana, însă atunci l-am auzit. A răcnit, a fost
mai degrabă un unet. l-a strigat pe cei doi tovarăşi ai lui. Se auzeau paşi în
apropiere. Am luat-o prin pădure, scâncind la fiecare înţepătură pe care o luam din
cauza crengilor căzute pe pământ. O mână s-a întins din intuneric

- Unde te duci, fato? spuse vocea lui lvavnov, însoțită de un râs satisfăcut. Am
prins-o, urlă el

„Am început să izbesc din picioare, să mă zbat, însă strânsoarea lui era de fler. La
un moment dat se opri, însă porni repede. Am ajuns În faţa verandei, la lumină.
Vladimir, Cearinski, cei doi pădurari, erau acolo. Vladimir comandă:

- Scoate briceajul, Ivavnov. Porunceştei să mă sârute. Să mă facă să-mi pun
mâinile pe corpul ei

Briceagul apăsă pe gâtul meu. O să le joc jocul o vreme. M-am dus țintă spre
Vladimir, care statea drept lângă uşa închisă de la intrare. Era înalt. L-am impins
spre uşă, simţindu-mă ridicol. l-am tras capul spre mine şi l-am sărutat cum a
făcut-o el la inceput. Apăsat, sufocant. Avu efectul dorit. Mâinile lui apăsară pe
fundul meu ncordat. Gura i se deschise într-un zâmbet şi mă prinse de braţ,
intorcându-mă spre ceilaţi

- Vreau s-o sârutaţi toți. S-o atingeți. Veniţ aici, lvavnov, Cearinski

Aceştia veniră cu un mers legânat. Probabil ştia ce au de făcut. ivavnov era în
spatele meu, iar Cearinski mă sărută apăsat pe gură. Îmi era scârbă. Mâinile lui
ivavnov pipâiau disperate, în timp ce Cearinski îşi urcă mâinile până a sâni şi
începu să îi mângăie prin cupa

Avea să fie acelaşi sfârşit, fie că mă împotriveam, fie că nu. M-am desprins de cei
doi, l-am luat pe Vladimir de mână şi am urcat în casă, pân la etaj, la dormitorul
meu. Era un pat mare, de lemn, cu o saltea moale. Expresia lui era uimită. L-am
juat până în dreptul patului, i-am făcut semn să-şi dea jos pantalonii. S-a
conforinat, râzând. Avea nişte boxeri negri. Atunci, l-am împins spre pat. Cât de
dur puteam împinge un asemenea bărbat. M-am urcat deasupra lui şi m-am
aplecat să-l sârut. E! mă împinse agresiv pe perne şi mă fâcu să-mi desfac
picioarele. Începu să mă sărute, să pună mâna pe fiecare petic de piele. Se ridică
puţin şi îşi târi mâna de la gătul meu, trecând peste sâni şi ajunse la chiloți. Dintr-o
smucitură, i rupse. Vedea câ o fac de bunăvoie, aşa că îşi acordă timpul să şi dea
şi e! jos. Rapid, violent, mă penetră. Spunea de durere până în măduva oaselor.
Asta simțeam. Dar trecu, iar el se impingea tot mai violent. Începeam să transpir,
însă şi el. Rapid, ieşi din mine şi se îmbrăca cu pantalonii, făcându-mi semn să-mi
au chiloţii

- A fost aşa greu, iubire? Asta putea să se întâmple şi fără astea şi facu semn
spre umârul însângerat de la spargerea geamului i la capul meu, pe care Îl izbise
de buturugă.

Nu am zis nimic. Totuşi, mă ardea pe dinăuntru o întrebare:

- O să mă omori acum, nu-i aşa?

- Nu, zise el, uitându-se în ochii mei. Nu o să îi răpesc viitorul unei iubitoare de
artă. Doar să nu spui cuiva, atâta tot, iubire, adăugă, trăgându-ma spre el şi
muşcându-mă jucăuş de gât. Părinţi tăi au plecat în Cehia, aga-i? Eşti liberă două
săptămâni. Vino cu mine, măcar o săptămână. Prin munţi. Îmi plac drumetiile. Ce
zici, iubire? Vii sau rămâi? Alegerea ta.

Îmi muşcam buza inferioară, de frustrare. Făcuse ce făcuse. Eu am făcut sex cu
ei de bunavoie, după ce el a făcut câteva încercâri. Se dovedise bun cu mine.
Aveam să ştiu vreodată ce se află în spatele tipului asta?

_0s4 am încenuteu Însă hriceaaul mi se înfinse în aât înainte să spun ceva.