Fantezii Erotice

“4
Nu stiu de cate ori, am avut visul asta... Insa, acum este Real! Ma trezisem
inaintea lui, cu muit timp. De ia 5 dimineata, atat de devreme, insa. Imaginea sa,
in semi intuneric, chipul lui dragalas cazut într-un somn, cred eu fara vise, profund.
Am tras draperiie, pe la 8 jumate, sa ias razele soarelui sa inunde camera.
Fusese o noapte de dragoste atat de magica.

Daca asta ar fidoar în imaginatia mea, ne-am trezi impreuna si am zambi razelor
de soare, in fiecare dimineata.

"Buna dimineata, dragostea mea” Mi-ar spune el.

Hoy esa persoana no esta! Mi-am zis, speriat deoarece, ei se trezeste si nu stiu
cum va reactiona... Ce am facut a fost foarte rau. Incep sa.

-Unm.. ce e cu zgormotu! asta?
ram mangaiat obrazul, stergandu-i fruntea transpirata.

Soubi deschise ochii incet simtii o durere puternica de cap si si în gura un gust
cumplit, privi în jur comntuz, nu poate recunoaste camera.

"Unde sunt oare? * Brusc, ma vazu sunt sigur ca si-a aminti tot ce s-a intamplat.
-Ka-na-me! zise pe un ton grav, diavolesc.

-lmi pare raut
-"Muitumesc * ca ai avut "orja" de mine aseara! Se naspusti asupra mea, insa
avantul ie retezat brusc, a cazut inapoi in pat. Înca nu si-a recuperat puterile.
-Cee? Efectul drogurilor inca nu au trecut?

-Multurit tie, se pare ca nu mai sunt drogurile de vina.

Ji privesc, e dezvelit, gol in patui meu, pe burtica cu funduletui sus, tinand mana pe
ei

-Ce ciudat... L-am preparat, cum a trebuit
-Preparat?!? tipa enervat. Blestemat nerusinat! Nu regreti nici macar putin?
-Binenteles ca da! Ma simt putin rau.

Niciodata nu il mai vazusem atat de furios, asa cum este acum. Trebuie sa ma
astept ia orice reactie, iar lucrurile inca nu S-au lamurit, iar cearta asta nu se
termina atat de simplu.

-In acest caz... Am sa-ti cer un favor. Adu-mi un cutit de la bucatarie!

-Aaaa??? Ceee?? Nnmn... nu poti face astat in nici-un caz!

-Serios? Atunci o sa folosesc asta!

A luat o sticla si a spart-o, jumatatea sparta se indreapla cu viteza spre mine,
aproape imi atinge obrazul, inchid ochii. Imi e teama... insa o infige în perete. Am
ochii largi deschisi, îi puteam citi cele mai negre ganduri si sebtimente pe care le
are pentru mine.

-Data vitoare, nu am sa mai ratez. Mi-a zis-o acru, aruncandu-si veninul.

S-a repezit asupra mea, mi-a prins parul în pumni, ica amenintandu-ma cu
aceasta blestemata scticia.

In momentul acela, nici eu nu stiu ce tmai simtea. O multime de sentimente
amestecate. Simtearm... nica, dar mai ales... rusine.

-opreste-te, te rog. Cumva, e in totalitate vina mea? Tu ai fost atat de senzitiv si
plin de dorinta!

-Ce? urla furios -Trebuia sa-mi cunosti sentimentele... în plus, nu am putut rezista
sa nu te fac ai meu!

Devenise iar rosu în obraji, insa nu a parasit tonul violent. Mi-a eliberat parul din
pumnii sai, privindu-tma.

-Am avut încredere in tine!

-Nul Asta nu era incredere sensei... doar ma subestimait
-Kaname... Mi-a pronuntat numele, scapand sticla pe jos. A ridicat iar bratul,
pocnindu-ma de data asta foarte violent, lasandu-mi o urma de palma rosie pe
obraz.

-Ce tot spui prostule?

Lovitura a fost atat de violenta, m-a impins pur si simplu în usa.

Rasuflu greu, ridic ochii din pamant, privindu-l usor în ceata.

-Pleacai
-Dar... asta e camera mea.

-Tacii Nu vreau sa-ti vad fata pentru mult timp de acum în colot
M-am ridicat, intorcandu-ma cu spatele la el.

-De acord. Te rog, pleaca cand nu sunt... i-am zis pe un ton tremurat, imi vine sa
plang. Are dreptate, sunt un nenorocit. Totul s-a dus dracul

Ma ghemuiesc langa un copac din parcul de langa blocul in care locuiesc. EI,
presupun isi face dus si ma blesteama în timp ce descopera cat de tare ii doare
inauntru funduletului bombat si cum sperma se prelinge usor, realizand ca am
sjacuiat ca un nebun în el.

Ma uraste.

Nu am indraznit sa ma intorc acasa decat, aproape de rasaritul lunii Deschid usa
de la apartament, era goi. Plecase. Normal ca plecase?! Cum ma mai pot astepta
sa ramana dupa tot ce i-am facut?! Oare a ajuns cu bine acasa? Am avut atat de
putin control asupra mea... Am ridicat prosopul cu care isi acoperise partile intime,
i miros. Era imbibat mirosul lui, amestecat cu parfumul detergentului
Am format numarul sau, ii am pe tasta 2, Ia apelare rapida, insa imi raspunde
robotul.

>> Numarul format, nu poate fi contactat. Va rugam sa reveniti, sau lasati un
mesaj, dupa beep... >>
Am închis, oare ce mesaj puteam sai as?! Si de ce il mai sun, sa ma creada o
bestie si mai mare?? Nu. ÎI sun pentru ca ma ingrijoreaza... pentru ca.

Imi iau inima în dinti si i sun pe fix. imi raspunde sora lui mica. Sensei, ajunsese
acasa. Insa nu se simte bine si de cand a ajuns doarme. A luat si un taxi, lucru care
a surprins-o foarte tare pe sora-sa, deoarece, el este impotriva autovehiculelor, pe
care le considera poluante si distructive. Singurul miloc de trasport pe carei
accepta, e bicicleta. Face bine mediului si sanatatii proprii, la fel ca mancatul
sanatos.

-Pot sa vorbesc cu el? Mi- dai ia telefon te rog.

-Da, cred ca va fi bine... Asteapta o secunda.

Micuta intra în camera sa, deoarece aud pasii ei zgomotosi pe parchetul care
scartaie.

-Onii-chant [rate în japonezajTe cauta Kaname!

“Inchide!

-Cum? Ce s-a intamplat? intreaba fetita mirata, privindu-!, fara sai inteleaga
reactia.

-Fa ce-ti spun! Inchide! Continua el, fara sa se ridice din pat, tragandu-si patura,
invelindu-se tot.

“Ai auzit? mi-a soptit ea.

-Da... am zis descurajat. Lasa-i un mesaj si o sarii trazimit eu, ok?

-da-imi telefonul! sari Soubi ca ars si lua repede telefonul din mana micutei
-Ook-.. cine te mai intelege?! zise fata, iesind din camera, lasandu-i sa vorbeasc.
-Ce vrei? mi-a tranţit-o iar rece, dar calm, Soubi.

-Ma intrebam, daca corpul tau e ok.

-Ce admirabil ca intrebi asta, avand în vedere ca totul e numai vina ta... Nu vreau
sa-i faci griji pentru mine. Daca asta, e tot ce ai de zis, am sa închid.

-Ah! Stai... Este despre scoala. Umn... stiu ca... Nu vrei sa ma vezi, adevarat? O
sa-mi fac proiectele.

-Nu amesteca cursurile cu viata mea persoanal. Esti elevul meu si te voi trata ca
pe toti ceillti

-Am inteles... de asta, am intrebat... Sensei, mai am doar o o chestie mica sa-ti zic.
Sensei, eu... Mereu, chiar daca nu ma mai crezi... eu mereu te-am iubit!

Vocea imi tremura rau de tot, incepusem sa plang. Atat de jalnic, rusinos. Asta am
crezut tot timpul despre plans. Mereu imi era ciuda dupa ce faceam asta,
considerand ca doar fetele sunt plangacioase, eu barbat. Trebuie sa suport
consecintele faptelor mele. insa acum nu, nu ma pot abtine. iubesc... Regret.
Atat de mult. As face orice, doar ca sa dau timpul inapoi, sau macar sa ma
revansez cumva:

-Nu am vrut sa te ranesc... Vreau sa sti asta... eu... Nu am apucat sa-mi termin
propozitia, mi-a inchis telefonul în nas.

De ce nu m-am oprit in momentul acela aseara? Orcum, nu mai exista rezolvare.
Chiar si acum... chiar daca doar i-am auzit vocea a telefon, as vrea sa-i
imbratisez... iubesc... iubesc... atat de mul.

M-am trantit in pat, pe locul în care dormise el. Mirosul sau era peste tot si pe
acest cearceat. i-am strans în brate. imi plimb mana peste tot prin pat, tin ochii
inchisi, inca simtindu-i prezenta, inca sint cum am intrat in el, respiratia sa calda,
gemelele fierbinti in urechile mele, trupul sau care innebunea ia fiecare atingere, la
fiecare penetrare. Simt tot, absolut tot si doare. L-am avut o noapte, adevarat.
insa asta m-a costat tot. Absolut tot. Sunt un violator, un nemernic. L-am pierdut.
pentru totdeauna.

M-am aruncat cu fata in perna, invelindu-ma sintind ceva metalic sub mine. Era
medalionul pe care ii purtaserm, nici nu am realizat pana acum ca nu il mai aveam
a gat. inchizatoarea e rupta... L-am pus pe noptiera, aprinzand lumina, poate
gaseam ceva de-al lui sensei... Insa nu am gasit nimic. Singurele chestii care mi-au
ramas amintirea primei sale experiente sexuale si mirosul sau.

Am adormit foarte tarziu, constinta incarcata nu imi da pce. Cand am deschis
ochii era, ora 14: 23. Am sarit rapid din pat, dar m-am trantit iar. Ce conta? Orcum
e duminica... mai bine, orcum nu am chef sa ma mai ridic din pat. Am tras
jaluzelele, facand intuneric in casa.

Ţrecusera cateva zile de acest incident. Sensei, continua sa ma ignore mai rau
decat inainte, de data asta nu ma mai privea nici in sala de curs, Nici macar nu isi
mai arunca ochii pe proiectele mee, sau pe orice desen facut de mine. Nu mai
existam pentru el. Ma nota repede, grabit. de parca ar fi vrut sa dispar mai repede
din ochii si viata sa.

Nu mai am curaj, sai mai privesc in ochi. Trec pe langa el, în pauza cu capul
plecat, as fi vrut sa-i zic atatea... Sa-i implor sa na ierte... E prea tarziu pentru
orice.

Pierdusem o gramada de cursuri, dupa acele zile în care el se tacea ca nu exist,
nu am mai rezistat. Nu m-am mai dus pur si simplu a scoala. Nu am mai avut
puterea sa mai dau ochii cu nimeni, simteam ca toti stiu cat de mizerabil sunt.

Am stat inchis în casa, în pat cu plapuma trasa, sa nu ma mai privesc si cu lumina
inchisa, sa uit cat de nemernic am fost. Imi era scarba sa ma privesc.

insa, nu am avut incotro, a trebuit sa dau ochii si sa-mi asum faptele.

Tot nu aveam curaj sa parasesec gradina scoli, imi era teama totusi sa dau ochii
cu elevii, teama si o totala lipsa de chef.

Studentii treceau pe langa mine ignorandu-ma, fiind preocupati de un zvon care
era raspandi prin tot liceul. Soubi Matsuyama a demisionat! Cum? Sou... Soubi?
Am stat, spriinit de copac, simteam cum mi se inmoaie picioarele si inima imi
plezneste de ingrijorare.

Cu toate astea, am ascultat. Era adevarat... pictorul, profesorul sexy, preferatul
elevilor plecase... Pur si simplu, a tranţit demisia pe biroul directorului si a plecat
fara sa moliveze sau sa si ia ramas bun de Ia elevi

-Cand a plecat? Am intrebat o eleva oarecare. Nu am observat-o foarte bine,
poarta ochelari de vedere si tine în brate multe carti de Ia biblioteca.

Langa ea, e alta fata, presupun ca sunt prietene, însa nu imi pasa.

-De 1 ora. Acum ne grabim... Raspunde cealalta.

“Multumesc.

Am fugit de langa ele, dand buzna peste secretara, poate scoteam ceva informatii,
insa nici ea nu stia nimic. Mi-a sugerat sa-l caut la gara, poate mai am timp.

Am fugit de langa ele, dand buzna peste secretara, poate scoteam ceva informatii,
insa nici ea nu stia nimic. Mi-a sugerat sa-l caut la gara, poate mai am timp.

Am facut un calcul in minte, uitandu-ma ia ceas. Autobuzul vine peste 20 de
minute, pana ajung la gara imi mai ia o jumatate de ora. La ora asta e dificil traficul,
singura solutie, imi ramane sa o iau pe strazile închise cu bicicleta. Strazile cu
gropi, insa asa o sa ajung mai repede. Sper sa reziste bicicleta.

Zis si facut, am urcat pe bicicleta, pedaland rapid. Trebuie sa-l gasesc! Trebuie
sa-mi cer iertare! nu pot sa- las sa plece, mai ales, ca e numai vina mea. L-am
sunat pe mobi! era tot inchis, iar [a telefonul fix nu a raspuns nimeni
Am continuat sa pedalez. Drumul mi se pare atat de lung, pare fara sfarsit. Cand
ajung la gara, privesc descurajat. Nu stiu incotro sa ma duc, unde sa intreb. Nu
stiam nimic, nu am nici-un indiciu, habar nu am unde s-ar putea duce. Niciodata nu
m-am mai simti atat de pierdut... Alerg fara tinta, lovindu-ma de oamenii care trec
grabiti, indiferenti pe langa mine.

Am cazut în genunchi. mi vine sa tip, sa-mi zmulg parul din cap. Nu imi pot pierde
ar controlul

-Soubit am urlet, cu toata puterea, uitandu-ma peste tot, poate.

-Kaname!

-Sensei... tu... nu.

-Ce cauli aici? Vocea sa era calma, ochii îi erau plansi, se vedea clar ca nu
dornise de cateva zile. Chipul îi e foarte palid. M-am apropiat, i-am mangaiat
obrazul. Nu a opus rezistenta. Poate, asta asteptase... sa-l caut, sa-i cer iertare în
genunchi. De unde sti ca sunt aici? A continuat el sa ma întrebe.

-Toata. scoala vorbeste despre plecarea ta! Nu poli pleca, nu din cauza unui ticalos
ca mine! Te implor, iarta-ma. Nu vreau sa suporte consecintele faptelor mele
colegii mei! Ei nu au nici-o vina! O sa plec eu... ma voi muta la alta scoala! Am sa
dispar din viata ta definitiv. Jur. Nu o sa mai auzi niciodata de mine!

Lacrimile, curg violent pe obraji. Oameni se oprisera, devenisera interesati de
"Spectacolul" pe care il ofeream. Le-am aruncat o privire dispretuitaore si fiecare
s-a întors fa ale lor.

-Am vrut sa rup legaturile cu tine definitiv... Daca ramanea ia liceu, te vedeam în
continuare.

-Nu vreau sa ma urasti si mai mult... Chiar nu mai suport sa stiu asta. i-am
raspuns.

-Taci
-Sa dispari fara sa spui cuiva... Crezi ca rezolva situatia? Crezi ca eu accept asta?
Ai crezut ca eu nu o sa simt nimic? Tu sti cat de ingrijorat am fost?

-Kan... Kaname.

Sensei se apropie de mine, isi deschise larg bratele, l-am imbratisat puternic,
pindu- tot de mine. !i simt caldura, mirosul. Simt totul. mi era atat de dor... Nu pol
descrie în cuvinte ce simt. chiar nu pot.

-sensei... regret! Nu am crezut... ca o sa-ti fac atat de mult rau! larta-ma! Era
pentru prima data cand, ma strange în brate. Plangeam impreuna. l-am luat mana
n a mea, sarutand-o. Ma iertase? Nu o merit

-larta-mat
Mi-am apropiat buzele de gura sa, sarutandu-.

-Te iubesc... Atata timp cat suntem impreuna, inima mea nu se va schimba. am
soptit

"li permit acestui pusti... O sa-I fac sa-si aminteasca... asta, acea noapte... Totul.
7e las sa continui, pentru ca esti special. În mai multe cuvinte, asta inseamna, ca te
iubesc idiotule! Te-am iertat, insa nu am sa uit... * -Te iubesc sensei

-Sieu.

END