Insula pustie partea 1
De ceva vreme am fantezia asta cu profesorul de s-u. Nimic nu e real, ci doar imi inchipui asemenea minuni.
Era o noapte destul de rece, vantul adia usor printre palmieri, iar nisipul sfaraia
sub pasii regulati ai "' Domnu". EI mergea lent si ganditor tinand în mana dreapta
o torta mare si sfidatoare, caci intunericul fugea din calea focului ispittor din mana
ui. Torta îi lumina puternic chipul. îi puteam vedea stralucirea unor ochi calzi, caprui
deschisi, usor incruntati si cu un zambet siret, inspirand un gand ascuns. Se aseza
langa mine sfaraind duna de nisip cu picioarele sale mici si grosute. imediat am
vazut torta zburand catre tufisul din mijlocul plajei, iar un foc imens izbucni pana în
naitui cerului. Cu ochii cat cepele priveam catre monstrul acela galben ce se ridica
pana la poarta Edenului si simteamm fiorii pe care îi simt toti folofobii, cand lumina
e apare din senin in miez de noapte. Observandu-tmi frica ei ma stranse-n brate cu
putere. li puteam tmirosi parfumul puloverului sau de lana, iar bratele acelea
paroase ma gadiau. Bataile inimii lui vibrau spre mine, vocea sa blanda imi
dezmierda urechile si parca totul se invartea în jurul meu. Timp de ceva vreme
simteam cum nisipul ma inghite si ma scuipa printre rechini, cum membrele se
desprind dureros de restul trupului, iar sangele se imprastie pretutindeni. Peste tot
era haos, foc, bubuituri, tobe, voci distorsionate si sete, multa sete. Nu stiam ce se
intampla, auzeam voci distorsionate si parca niste brate paroase ma smulsera
dintr-o balta de sange. II privearm, era ei, murdar de noroi, cu solzi peste puloerul
sau calduros, ud leoarca. Gefaia si-mi arunca o privire usturatoare, speriat find.
Mana dreapta ini-o sprijini de gat si-mi iua pulsul. Dupa cateva secunde ma intreba
n soapta:
-Ti-ai revenit? Adineaori ai facut o criza si ai lesinat.
-Sunt bine, dar simt ca ma dor toate oasele. Nu stiu ce se intampla cu mine, de ce
am naufragiat aici si de ce numai noi doi traim.
-Unele jucruri se explica cu timpul. Trebuie sa avem rabdare si sa fim chibzui
-Lasa-ma cu filosofii din astea complicate, ca nu mai suntem la scoala! Acum n-am
chef de vorbe complicate, mi-e foame si vreau sa mananc numaidecat.
“Ai rabdare! Nu avem nici trei ore de cand am ajuns pe insula.
-Numai atat? Credeam ca a trecut mai mult. Si suntem numai noi
-Numai noi, din pacate. Restul pasagerilor s-au inecat. Le-am gasit cadavrele pe
tarmul celalalt al insulei
-Au murit toti?
-Toti din pacate.
-Atunci sa le luam lucrurile. Am vazut barca sparta dincolo de chei. Hhai sa
mergem sa luam lucrurile si să ne adapostim intr-o pestera.
-De unde pesteri? Te crezi în filme cu pirati?
-Da, ma cred. Si mi-e foame.
-Pescuieste, doar n-o sa te hraneasca nimeni ca pe un bebelus!
_Am incenut sa ne certam