Povestea unei fete adevărată: 100 %"Am făcut sex cu vărul meu! "
Eram la ţară la mamaie, într-una din vacanţele de vară, când unul dintre verii mei mai mari a decis să mă înveţe ce face mama cu tata, ca să ne distrăm. Mărturisesc că deşi de atunci au trecut mai bine de 15 ani nu reuşesc să-mi amintesc exact momentul şi modul în care s-a întâmplat exact. Ştiu doar că lucrurile s-au repetat timp de câţiva ani, până când m-am trezit într-o zi să spun NU. A fost de parcă cineva fusese stăpân pe viaţa mea până atunci şi eu m-am trezit brusc în situaţia asta, fără să ştiu exact cum a început şi am acceptat-o atâta timp.
îmi amintesc tot timpul argumentul suprem al vărului meu care-mi spunea - atunci
când mă împotriveam - că nu trebuie să mă tem de o eventuală sarcină, că el e
mare şi ştie să mă ferească. Eu nici măcar nu aveam ciclu, darinite să ştiu ce e aia
o sarcină
Lucrurile au încetat atunci când am devenit conştientă de ele, dar au râmas ca o
pată de neşters în creierul meu. Mă simțeam murdară şi nu atât pentru că fusesem
dezvirginată inainte de vreme, ci pentru că ştiam că fusesem cumva de acord cu
asta, în ciuda faptului că nu-mi aminteam de consimțământul meu. Dar trebuie să fi
fost, nu? Asta şi-a pus amprenta pe întregul meu comportament cu băieţii din
adolescență şi până târziu în viață. Ştiam că nu sunt ca celelalte fete, că am un
trecut, că sunt cumva mai prejos. Ca un fel de "bun deteriorat”. Mă
desconsideram fără să fle nevoie, pentr că, nu-i aşa, urmele unui viol nu sunt
scrise pe frunte.
Când am avut primul prieten, abia pe la 20 de ani, mama a început să pună
presiune pe mine ca nu cumva să mă culc cu el inainte de căsătorie. Între noi nici
măcar nu fusese vorba de căsătorie, abia ne cunoşteam de căteva luni.
Până ia urma, într-una din zile, când mama ne-a swprins giugiulindu-ne pe
canapea, şi a început să-mi țină morala obişnuită, n-am mai rezistat şi i-am
marturisit păcatul pe care-! purtam de atâta vreme asupra mea.
Mama a fost şocată. Trecuseră atâţia ani, şi ea nu a ştiut nimic din ce s-a petrecut,
în apropierea ei. A urmat un scandal monstru în famile, ruptura noastră de rudele
mamei care nu înțelegeau ce i s-a năzârit mamei să-l ocărască pe vârul meu. Mi-a
fost groază să nu cumva să spună tuturor, în marea ei supărare, dar a preferat să
rămână o enigmă pentru toţi ai ei
n timp, ne-am înstrăinat de familie, de parcă noi am fi fost ciumate. Ciudat cum un
violator, trecut sub tăcere pentru protecția victimei, şi păstrează locul în societate,
în schimb, victima suportă consecințele. Vărul meu e căsătorit, are copii, familie, o
soție iubitoare. Are şi el o fică, nu pot decăt să sper că nu i se va întâmpla ce mi-a
făcut mie tatăl ei.
Viaţa mea are aparenţe normale. Chiar dacă am avut câțiva prieteni până acum,
nu am reuşit să mă căsătoresc. Nu pentru că n-am vrut. Nu sunt împohiva
întemeierii unei famili, dar poate că n-a fost să fe.
Cel mai greu mi-a fost abia la prima relație serioasă, în care a trebuit să ajungem
şi la sex. Evident îmi era greu să-i explic prietenului meu de atunci că nu mai
facusem niciodată dragoste cu adevarat, pentru că ar fi văzut apoi că nu mai eram
virgină şi ar fi crezut că-l mint. Nu am vrut nici să-! împovărez cu povestea mea.
Aşa că în prima noapte de dragoste, care pentru orice femeie ar trebui să fle o
amintire de neuitat, eu am fost stresată de dilema: să-i spun sau să trec sub tăcere
trecutul meu? Nu i-am spus, dar nici experienţa n-a fost de neuitat. Ca şi altele de
după.
Nu văd în sex o plăcere, aşa cum povestesc alte femei. Cred că acel păcat
săvârşit fâră voia mea În copilărie m-a condamnat pe viață să nu flu o femeie
norimală. În continuare am o părere mai proastă despre mine decât ar trebui. Nu
ştiu dacă după atâţia ani mai e de vină acea întâmplare, sau mi-am consolidat în
timp o mentalitate de învinsă. Cert e că aşa cum arată viața mea sentimentală
acum. la 28 de ani sunt a învinsă