Vremuri...
Pasuiti-ma. E doar o poezie.
Cand spicurile graului se-impleteau de-a ta frumusete,
Jar ale nopfilor regine-mbietoare te-adorau pe indelete,
Si casa din jocul de cari te urmarea parca pe alee
Poate, toate, erau doar datorita edenitati tale. Mele.
Nu te feri de filele de praf, ele vor apune-n ploaia noastra,
Ploaie muziciana de erolism afectuos, lipsita de napasta.
(fi cer a gandi taman privirea catre discul de arama,
Ce se-ndreapta catre noi, umezii ucenici,
Si cum cade lent tot, si tot, deasupra noastra.
Sperantele, miriicele, iara vor sapa licurici.
Bluza - un capriciu - ta-tmi zambeste,
Din colturi tanjeste sa se destrame
Fara ochi, fara simturi,
Doar din nimic si parca din toate.
Ochii ei nuzi, sunt de-o nule,
Culori nemaivazute,
Roze ganduri rubensiene si nemaiasteptate sinapse.
Dar stai, nicio sinapsa, nu sper sa-ti pasa!
Tu nu existi - corpu-ti disparut,
Tocmai acum mi-e de nevazul.
Ai tai ochi cleiosi au disparut printre coloratele stele - pacat.
Nu - inca esti aici, te ascundeai de mine ca de iele,
Niste soimane, ca sa ma protejezi pe mine!
Dar asta-nseamna ca nu m-ai fi parasit,
Ori doar sper în nesimtit.
intr-un nesirntit ceas, care,
Nu ne e de gasit pe asta campie, a lui le.
Rogu-se de ei, nu vreau sa se termine,
Ti-am prins farmecul in palma
Si tocmai acum sa-i sontesc blur nerevedera?