LUCEAFARUL

A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Cu buze mari ce pitrocesti O Roză
cam crapata Si era una între parinti Si buna-n toate cele Cand ei cantau spre a lor
sfinti, canta si ea cu EA-ntre dinti Statea-n genunchi si se ruga la ELE(Ia parinti)
Cobori in jos Luceafar bând Alunecand pe mine, Cobori a Roza cea fiebând Si
spumeg-o mai bine.

EI se iasa tremurator în Roza sa se-nnece Dar se lasa atat de jos Încat pe Roza
indat o trece O inghesuiala la stomac,

Luceafarul manca "spanac* Cand Catalina se trezi Abia dupa o iuna Pe Catalin ea
i zari Cu cel mititei în mana Se napusti neobrazat Puternic ciolanosul Dar fata ii
sopti curat C-o vizitase Împaratul Roşu Se-ntoarse el acas nervos De furie sa se
epede Ca oastea lui de cinci ostasi,,, Sa faca inconjurul E! Din ce în ce mai repede
munteanu adrian