← înapoi la listă

Magia unei imbratisari

autor: elvira1976ct ♀ • categoria: Fantezii Romantice • 993 citiri

pentru cei care se indragostesc din lucrurile marunte, din emotiile care le fac inima sa tresara, din senzatiile care dau cu adevarat savoare vietii

A trecut cam multisor de cand nu mi-am mai depanat gandurile cu stiloul pe hartie.
Am atatea sentimente incolacite în stomac, contradictorii, desigur, altfel nu as simti
acea amareala dulce si atat de cunoscuta de fiecare data cand ma gandesc la el.
lubesc, urasc, mi-e dor, mi-e sete de ceva... de acel sentiment de care mi-e frica,
de-o abandonare totala, de-o incredere fara limite. Stiu ca ma poate domina. Am
simfit-o pe pielea mea. Si nu, nu cu lanturi si catuse, ci cu o singura privire. Stiul lui
atat de enervant de ironic ma intriga, ma innebuneste, ma incita. Niciodata nu ma
a in serios, sau cel putin asa imi lasa impresia.

Dumnezeule, mi se pare atat de imatur ce scriu, si totusi, ma incearca sentimente
de atat de tnult timp uitate, ca imi pare chiar ca sunt noi. Nu ma rascolesc fluturi
prin stomac cand ma gandesc la el... Dar ma incearca o placere nebuna la gandul
ca m-as putea iasa dominata fizic, mental, total, sa ma abandonez in bratele lui, la
granita dintre placere si frica, teama, groaza,

M-am intalnit cu el zilele trecute...noaptea.. noaptea normal ca noaptea! Suntem
doua fiinte nocturne. Noaptea umblam pe strazile orasului sau ne rascolim n pat
torturati de ganduri nedesiusite, iar ziua dormim ca niste vaci pana tarziu, fie vara,
e iarna, acoperiti cu o patura groase, fiecare ia casa iui, desigur. Ne trezim pe ia
amiaza, cu soarele sticind apasator pe bolta cerului, cu parul ud de o transpiratie
fierbinte. Ce placere ciudata... sa te trezesti ud de sub patura, atat de ud incat
stropii ce, se preling usor din par sa-ti ofere un anumit tremur pe sira spinarii Aerul
e inchis si parca plutesc aburi în camera. Sauna. Deschidem geamul... si aerul
oricat de cald ar îi produce o excitare aparte in contact cu stropii de pe spatele
incins. Dorm lejer cu un tricou mai lung, larg si subtire, tara nimic altceva. Aerul
care patrunde lacom ma face sa mi se intareasca sfarcurile si sa se iveasca de sub
tricou... Dumnezeule, ce caldura! Nu-mi plac caldura, arsita, aerul sufocant. Ma
omoara amiaza verii cand trebuie sa ma duc ia facultate respectand un anumit
tipar al imbracamintii, blugi, tricou... broboane de apa imi apar pe frunte si pe sub
blugi simt ca ma topesc usor, imperceptibil sub soarele verii

insa cand vine noapte ma trezesc. lubesc de cand ma stiu racoarea nopti, valurile
de vant ce ma invaluie ca un sarpe nevazut, intrand lejer pe sub rochie. Asa a fost
si in noaptea cand -am revazut pe el... dupa luni de zie în care nu mai vorbiseram
pentru simplul motiv ca nu mi-a mai raspuns la mesaje si apeluri, care, de altei,
n-au fost prea numeroase. Eu pastrandu-mi orgoliul meu caracteristic, strangeam
din dinti si-mi blestemam zilele de fiecare data cand vroiam sa-l sun. Nu vroiam sa
cred, mai bine zis sa accept ca m-am indragostit

Datorita faptului ca mereu mi-a fost frica de dragoste am incercat s-o supun, s-o
domin, sa ina conving ca eu ma indragostesc doar DACA vreau, CAND vreau, DE
CINE vreau, iar acest sentiment inceteaza tot la comanda mea. Dar de data asta,
cand cel pe care ii doresc e actorul perfect, cand nu pot sa citesc nimic din sufletul
ui, dar eu sunt ca o carte deschisa pentru el, de data asta s-au inversat roluri.
Desi stiu ca pot sa domin si ca am facut-o in nenumarate randuri, acum ma intriga
refuzul lui tacit, ma atragea asa zisa lui raceala, era contrariant. Stiam ca pot sa-l
fac sa se indragosteasca de mine, de fapt, asta vroiam, asta credeam, insa nu era
de ajuns decat sa se uite în ochii mei si o mie de ace inrosite ma patrundeau pana
n sufet.

insa si eu ma tineam tare. Nu vroiam sai arat nimic, desi simteam, stiam ca
banuieste ceva... si ii placea sa ma chinuie, ii placea sa-i spun printr-o singura
privire taciturna ca mi-a fost dor de el. Ma straduiam sa-mi controlez emotile în tata
ui, sa nu tradez nimic din fantezie ce ma cuprindeau în noptile albe in care
stateam pe marginea patului si imi muscam buzele.

in acea noapte se vroia a fiun cadru romantic. Intr-adevar, Ia picioarele noastre
trona Ciujul in toata splendoarea lui, luminat de mii si mii de felinare. Eram singuri.
Fiintele muritoare, cum imi placea mie sa le numesc, mersesera de mult ia culcare.
Cerui avea un albastru ciudat, intunecat, era ceva din adancurile albastre ale marii
si ceva din verdele de smarald, amandoua amestecate pertect omogen de un
pictor necunoscut. Nu era chiar un cadru de fim, luna nu era plina si cerul împanzit
de stele, insa plutea ceva feeric in aer, ceva din singuratatea impartita intre noi doi,
ceva ca o baiaie de inima, ceva ca un zbor sihastru de pasare. Era ceva acolo, ca
o zbatere, ca o finta ce vroia sa iasa din colvie, din cusca. Stiam ca ma priveste.
si ma excita gandul ca ochii iui negri se plimbau pe pielea alba a gatului meu.
Stateam jos, unul în fata celuilalt inlre noi ronand o sticia de vin rosu, demiduice.
Nu aveam pahare, am mai spus ca nu e scenariu de film. Insa stateam pe un nisip
argilos, fin, mai în ca orice nisip de pe malul marii (cine cunoaste Clujul va sti exact
a ce loc ma reter). Desi ma strapungea privirea lui, incercam sa ma uit tinta în ochii
ui, fara sa-mi las privirea sa cada, sa atarne neputincioasa ca o carpa sufata de
vant. Era greu, mi-era greu, in sufletul meu devenea tot mai imperioasa dorinta sa-l
sarut, insa mi-era teama de un posibil refuz. Stiam pe undeva ca trebuie sa las pe
ei sa faca pasul, si-mi placea acest joc nocturn unde gandurile nu mai sunt clare,
unde dorintele noptii se cufunda în ispita, unde buzele se musca usor, unde
abdomenul se strange sub o pulsatie draceasca, unde respiratia se accelereaza si
privirea se oteleste de perversitate, unde... unde... unde... Sticla devenea tot mai
goala lucind în intuneric, parca facandu-mi cu ochiul ca un mic diavol aramiu din
nisip. Am simtit-o dintr-odata, ca o lovitura. în moalele capului. Era un paienjenis
greu, privirea incepuse sa-tmi devina tulbure, iar în gandul meu tremurand a groaza,
a aparut o sintagma rasunand - “te-ai imbatat”

Discutile au inceput sa curga. Chiar daca n-as fi baut ar fi curs Ia fel. ÎI stiam de o
groaza de timp si niciodata nu m-am piitisit vorbind cu el. Probabii de-asta m-a si
durut cand n-am mai primit respuns, mi-a fost dor de prezenta ivi, de discutie lui,
nu sunt multi oameni pe lumea asta cu care poli vorbi orice... Nu ma lasa sa bal
deloc apropouri, cum deveneam mai romantica trebuia ei sa giumeasca pe seama
mea... Cu alta ocazie, cu un altcineva m-as fi suparat crunt, dar find ei, ma intriga
situatia, imi placea la nebunie. Stiam ca îi fac jocul, stiam că ma domina cum vrea.
Era cumva stapanul meu, un stapan mental, era o dulce abandonare în sufletul
meu, era o dulce, nocturna emolie ce mi se revarsa sclipind in ochi. Vroiam sa cred
ca si ei ma place, banuiam, dar niciun semn nu- trada ca sa-mi ofere sadisfactia
certitudinii. Eram imbracata subtire si desi imi placea racoarea noptii, i-am spus ca
mi-e fig. S-a uitat ciudat la mine pret de o secunda, a vrut sa-mi dea de inteles ca
nu întelege. Si atunci enervata, intrigata, am repetat pe un ton mai autoritar - "MI-E
FRIG! *. Stia ce vreau, stiam ce vreau, si totusi l-au surprins indrazneala si
autoritatea din glasul meu. S-a ridicat usor si a venit mai aproape. L-am simtit
venind prin aer, simteam tensiunea cum ma cuprinde ca un cerc de sarma
ghimpata ce ma curenta usor. Ne priveam fix in ochi si asteptam... M-a cuprins cu
bratele, mi-a cuprins cu o mana gatul si m-a apropiat de buzele lui... Am stat asa
secunde-n sir, vroiam sa-i sorb privirea, vroiam sa ma hranesc din ochii lui caprui
pentru toate momentele cand'-am dorit si nu l-am avut, pentru toate clipele ce ma
mistuiau de dor. Undeva, ii simteam mana fierbinte pe gatui meu inghetat. in
privirea mea ardea dorinia, inima imi batea nebunesie, ca la prima mea dragoste,
si fotusi asteptam... am inchis ochii. Vroiam sa pof pietrifica acel moment pentru
vesnicie, vroiam sa nu se mai termine... Era atat de iniste, imi auzeam inima
batand în noaptea albastra, aveam impresia ca norii si-au oprit miscarea si ca
asteptau si ei ia fel ca mine, pana si vantul si-a oprit frematarea dintre frunze.
Cand inima bate si restul lucrurilor se opresc din al lor circuit perpetuu, atunci se
opreste si timpul si asteapta. E singurul moment în care timpul isi asteapta muritorii
pamanteni. Si-a trecut mana alene prin parul meu... acea atingere m-a electrocutat
cu mii de senzatii, si fiecare firicel de par de pe antebrat mi s-a ridicat. O mai
simtisem, sub forma unui fior de vant, insa niciodata ca acum. Stiam c-a observat
reactia mea, a zambit sadistacut si m-a strans la pieptului. Nu mai puteam sa
articulez niciun cuvant, ma peralizasera emotia, bataile inimii, vroiam sa inghete
timpul acolo, deasupra Ciujului, intre nisipul argilos si cerui albastru, cu vantul
frematand usor printre frunze.

Stiu ca intr-un tarziu am ajuns acasa. Mi-amintesc vag un "noapte buna” si un
sarut politicos pe obraz. Stiu ca n-a fost mai mult, stiu ca n-am primit mult
asteptatul sarut... si-a asumat cerțitudinea ca nu-i voi uita prea curand... poate
daca as fi primit ce asteptasem atat de multtimp, asi simti din nou sadistactia
dominatiei fintei din fata mea. Am ramas insa cu o inima batand, am ramas cu un
or cald pe sira spinari, am ramas cu o privire ce zambea tacut din adancul
pupilelor. M-am mai simti! devorata de emotie, fumicata de bataile inimii, insa acum
era altceva. Imi placea acest joc nocturn a doua finte care nu vroiau cu niciun chip
sa cedeze, dar care totusi s-au abandonat nebuneste unei imbratisari frenelice.
Astept sa vina din nou noaptea, sa simt vantul prin parul meu, sa retraiesc clipele
de pe nisipul argilos dintre porni. Vreau sa- resimt langa mine, sa-i gust prezenta,
sa ma hranesc din privirea lui adanca ce-mi despica sufletul n toate fetele pe care
e purtam zi de zi, pana ce ajungea la acel adevarat eu... ] doresc ca o indragostita
devorata de dorinte canale... M-am indragostit irecuperabil dintr-o imbratisare.

"Sti ca e arav E foarte ara si incurabil

4 comentarii

misterwriter25: m-ai demolat... m-ai defrishat complet... tu sigur nu ai publicat nimic pana acum?
gigi.macho: Superba. De mult nu am mai citit ceva atat de frumos, asemeni unora din gandurile mele si povestioarele mele.
quietone1986: Arta , mult pragmatism . Am citit multe pe aici dar ce-am citit aici, e colosal cum vezi lucrurile ... prea multa minte imprimi unei simple noptii in care ctez muritorii de rand dorm.
mister_ghost24: Asta Fantezie(arta) restul obscenitati... un 10+

Autentifică-te ca să trimiți monede autoarei elvira1976ct. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, o poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul ei, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.