povestea unor bikinei... negri 2
Nu aveai cum sa nu o remarci pe vecina cea nou venita in bloc si care locuieste chiar in apartamentul de deasupra mea, am aflat ca o cheama Carmen iar sotul ei lucreaza pe un vas de croziera. Ea e asistent manager la o firma renumita in domeniul imobiliar, oricum ce am remarcat e ca e mereu eleganta si sexy.. mereu ne intalnim dimineata cand plecam fiecare la job... si cred ca incercarea mea de a parea rece.. sau cel putin asa ma straduiesc sa par o amuza probabil incat mereu imi zambeste... ceva de genul... stiu ca iti place ceea ce vezi... ne salutam... am ajuns sa ne tutuim... si mai glumim asa nevinovat.. pana intri zi cand..
intr-o zi stateam în balcon fa o cafea... trebuie sa precizez... stau la etajul unu
balconul meu e mai mare ca dimensiune e ceva gen terasa deasupra magazinelor
de la parter... si apare si Carmen în balcon vorbind ia telefon.
Imi ridic privirea in ideea daca se uita sa o salut... dar ea se apropie de balustrada
ara sa isi dea seama ca e privita, poarta doar un tricou asa mai lung... vara fiind.
si in picioare o pereche de saboli cu talpa de pluta... se sprijina asa cu coatele si
vorbeste în continuare... în timp ce eu nu imi pot deziipi privirea de pe picioarele ei
frumoase si bronzate asa fn... eu stateam incremenit fara sa schimb pozitia, sa nu
para ca ma uit nerusinat de desuuri poarta desi asta imi trece prin minte... încetez
sa mai ridic privirea... apoi o aud incheind convorbirea.
-Buna, ce faci singur la cafea?
-Da! raspund eu usor intimidat -Stai ca imi aduc si eu cafeaua, si reapare in
balconul ei cu o cana de cafea in mana si conversand asa ia un moment dat
aseaza un picior pe stinghia metalica din fier forjat a balustradei, jucanduse asa
nevinovat cu sabotelui ei dragalas de parca vroia sa ma seduc.. sau probabil ii
placea sa stie ca privesc dar nu o pot atinge.
-Cred ca îi place mult ceea ce vezi.. nu?
- Nu de aita dar observ ca nu iti poli lua privirea de la picioarele mele.
-lmi cer scuze, îi zic.. dar si tu esti de vina... si apoi cine ar rezista indiferent la
aceste picioare îrumoase.. si nu nurnai.. si am zambit, usor rosu în obraji
A zambit magulta si usor tulburata si a retras piciorul
-Trebuie sa plec in oras, sper sa mai bem cafea impreuna... sper ca nu are
importanta ca sunt eu... deasupra”. si a chicolit asa retrasa, eu nu o vedeam.
-Nu ma deranjeaza deloc, poate data vitoare sunt mai norocos... si voi stii si
culoarea.
“Aaa. te referi la bitinei?
-Cat sunt plecata in oras si o aud razand. iti las subiect de meditatie... sa te
gandesti la ei
Eram deja excitat la culme din ce am vazut si din ce mi-am imaginat.
Am intrat in casa am auzit-o facand dush si peste cateva minute cum coboara... si
parca asa ca o mica bataie in usa... am deschis usa si am apucat sa o zaresc
coborand si zambind. si mia trimis o bezea.
Vrand sa inchid usa zaresc pe jos ceva imiltel si negru.. probabil au cazut de pe
clanta usi cand am deschis. i-arn luat in mana si am simti ca sunt calzi. si un pic
umezi... fara sa imi dau seama ca si hipnotizat am realizat ca erau bitinei de pe
ea... cei de acum cateva minute... cei care au atins pasarica ei excitata. si fara sa
ma pot controla am atins cu limba acea parte a bichinelului ca si cum as atinge
pasarica ei... a fost atat de subjuganta acea senzatie incat mi-as fi dorit sa fiu în
locui unde au fost acei bikinei excitati.. atat de lipit... de Carmen.. de piersicuta ei
minunata... i-am luat si i-am bagat in buzunar.. tremuram de ecitare si cand am
aprins lumina în hol.. am vazut pe jos un biletei.. probabil odata cu bilinii venit.
“Scria: Ti-ar place sa fii un bichinel negru... al meu?, semnat C.
continuarea în curand -)