Fantezii Erotice

Lungi rău. Cind a intrat pe terasă a făcut-o de parcă întra pe tarlaua cu doviecei a
bunicâ-sii. Paşi largi, şoldul în pendul stinga-dreapta, blugii stăteau să
plesneascâ-ntre picioare: avea fata un cap-compas de roşior la paradă. Un metru
douăzeci pe puţin, dacă ar fi avut careva răbdarea şi prezența de spirit să-l
măsoare. Acum că stau oarecum strimb (am un nenorocit de scaun cu orientare de
stinga) şi judec drept, curățat de hormoni, nu era cine ştie ce frumusețe.

Picioarele. ce-i erau lungi, vinoase - textura blugilor nu putea ascunde joaca
mușchiului nărăvaş. În rest. sinii semănau cu o roşie turtită de-o mină
descreierată. Nu-i vorbă, se vedeau. Erau palpabil. Dar se vedeau întinşi, nu
tuguiați. Vorba aia bătranească era făcută pentru ea: din faţă zimbru, din lateral
timbru. Nu mai zic de zimbet: avea un stil. ceva de speriat: buzele se dădeau pe
spate, dinţii avansau inainte, totul semana cu nişte teste înaintea fimărilor la
"Alien". Să nu mint, nu era deloc urită sau ne-apetisantă. Dar aşa-s eu, pricinos.
Mai tirziu, cînd am apucat să-i iau fundul Ia țintă cu privirea, m-am lămurit şi acolo:
coapse fusiformne, formate, dar cam absente. Nu erau deloc bombate. Existau, dar
trebuia să te pasioneze femeile trase prin inel că să-ți placă şi fundul ei. Bine, de ce
să mint... mie, în seara respectivă, îmi plăceau toate fundurile din lume.

Fiinţa răspundea la numele de Cristina. M-a costat două ture de prezentari să
înțeleg numele. Noroc cu un amic ce-a venit mai tirziu, după ea, altfel m-aş fi facut
de poveste întrebind-o a treia oară cum o cheamă. E drept, băusem vreo două
beri şi, nemincat fiind, deja îmi fila o lampă, dar.. asta nu e o scuză suficientă.
Cristina venise alături de noi a invitația unui amic comun, care... Acum pe bune, vă
interesează detalile?! Ştiam eu că nu. Ei bine, în seara aia - pe terasă -, m-am
ocupat de Cristina. S-a aşezat în faţa mea iar ai mei amici trecuseră pe discuţii
microbistice. Pe chestia asta mi-am îndreptat toată atenția, fără remuşcări, spre
individa de vizavi. !-o luasem înainte cu două beri, am mai ras vreo două cită
vreme ea se chiora în meniu (n-am înțeles niciodată de ce femeile trebuie să
citească tot meniul, cap-coadă, dacă ştiu de 1a bun început ce vor să comande)
şi-apoi s-a pornit discuția.

Hermeneutică, incognoscibiltate şi metafizică indubitabil absconsa. Nu mai ştiu ce
dracu am zis eu, legat de toate subiectele astea, cert e că ea îmi dădea drepiate ca
mai apoi să mă critice. Un fel de "Aşa-i, dar nu ai dreptate. * Fir-ar să fie, a avut
noroc că băusem înainte şi eram împaciuitor, altfel aş fi luat-o de git şi-aş fi pus-o
pe calea ferată cu forța, inaintea rapidului de Constanța. larâşi mint. fata avea
partea ei de dreptate - pe ici, pe colo, prin locurile esenţiale, bateam cimpii. Dar nu
puteam să i-o dau -dreptatea- fără batalie, nu? Că de-aia-s bărbat, să îmi susțin
părerile pin-n pinzele albe, oricit de timpite-ar fi. Ca să simpliic lucrurile, seara a
decurs. merveios, pin cind a trebuit să ne cârăm pe la caşile noastre. Spre
surprinderea mea (jur că nu-mi doream asta - mint), Cristina locuia În apropierea
mea. Deci gaşca s-a împarțit în două. Eu cu ea spre cutare cartier, ceilalţi unde au
văzut cu ochi. Pe drumul spre casă trebuie să recunosc... i-am pus o mină pe
picior. Dar mi-am cerut în secunda doi milioane de scuze: nu eram suficient de
beat cit să nu-mi pese ce părere-şi face despre mine. Partea amuzantă - zic acum
- a apărut cind am ajuns Ia mine acasă. Eram peste stradă şi mi-a comunicat cu
glas tremurat că nu are schimbat. Ghici cine a fost cu tupeu ca Ceauşescu şi-a zis
"7âmii la mine, atunci"? Mda, subsemnatul. Şi-a rămas.

A rămas la mine. Noaptea aia o să-mi râmină veci pururea în memorie. A fost
simplu: am intrat în casă, i-am facut turul (nu turul pantalonilor), apoi un sandviş
(salam victoria cu roşii şi caşcaval), apoi încă un sandviş. Bucătăria era prea mică
pentru noi.. aşa că ne-am mutat în camera mea. Cînd am întrebat-o dacă vrea un
tricou de-al meu să doarmă în el, mi-a răspuns în gura mare "da". Şi şi-a dat
sutienul jos, abia apoi şi-a luat tricoul pe ea (unt unele gagici care întii se îmbracă,
abia apoi se dezbracă). Apoi ne-am întins în pat. Cînd am întrebat-o dacă mă lasă
s-o iau În braţe, mi-a răspuns a fel: "da". Am făcut gestul, iar domnigoara Cristina
s-a înțepenit brusc cu fundul în centrul meu de greutate, ca să zic aşa. Şi-atunci.
am dat s-o mingii pe-o coapsă. Am băgat mina prin pantalonii ei. Răspunsul? "Nu,
scoate-o, te rog... Sunt în perioada aia a lunii. ” Apoi s-a Întors şi m-a sărutat scurt.
Noaptea a trecut greu al dracului
"A doua zi dimineata la 7 s-a ridicat din pat s-a îmhrăcat în hainele ei si a plecat