Fantezii Erotice

Dar ajunse din nou in orasul antic Xinca impreuna cu iubitul sau Tao, condus în
acei moment de Voden, regele Nordicilor, un tiran tinerel blond. Xinca fusese odata
orasul Eironilor, cetate iniloritoare pasnica, lacas de cultura si stiinta. Aici s-a
nascut Tao si tof aici si-a petrecut cea mai mare din viata lui

In momentul cind intra in Xinca, Dar se pomeni dintr-odata angajat intr-o iupta
corp la corp cu un baiat brunet, foarte obraznic, care nu purta niinic în afara de
mocasini, o scurta cingatoare si o cravata-guler, toate facute din piele. Baiatul lupta
pentru spectacol, cistigindu-si existenta ca circar singuratic. Luat pe neasteptate,
Dar fu aruncat in noroi, însa imediat se ridica si i arunca la rindul lui pe tinerel în
noroi si apoi sufla pene peste ei, Lupta ajunse acum un adevarat circ. Acoperit cu
noroi uscat, Dar privi cum chipesul tinerel mortmai, se trezi din ameteala, se scutura
de pene, isi invinse sentimentul de umilre si sari în sus peste zidul orasului, ca si
cum ari posedat o putere supraomeneasca.

Dar avu un sentiment de durere si necaz, asa ca îl iasa pe Tao cu uneltele sale în
Xinca, si fugi inapoi n padure sa-l urmareasca pe acel baiat, pe cit de chipes pe atit
de misterios.

Tao era în siguranta pentru moment. Regele Voden veni si i solicita o favoare, o
favoare despre care ei spunea ca numai un om intelept si blind cum e Tao o putea
indepini. Tao se simti intrigat, nimeni nu-i ceruse vreodata pina atunci sa încerce sa
vindece o persoana doar vorbind cu ea.

Dar urmari urmele proaspete de om, care pareau sa se fi oprit brusc la un
moment dat, doar pentru a fi inlocuite de - sa fie posibil? - urme de pisica mare,
salbatica, poate urme de puma. Urmele imprimate se opreau ia o gura de pestera.
Un vint fosnea printre copaci si arbusti. Mai ciudat, un fulger licari pe un cer
intunecat brusc si acoperit cu nori prevestitori de furtuna. O puma, afisind o
atitudine regala, asezata la intrarea pesterii mira si si se holba la Dar, care statea
la vreo douazeci de pasi departare. Aceasta puma avea o blana de culoare
bronz-aurie si un guler de piele la git. Dar statea si se uita la ea paralizat.

Vintul sufa din nou si O lumina alba straluci nu departe de puna. Dar privi cu
coada ochiului lumina si, din instinct, îsi tinu sus lancea sa alba, gata sa se apere
impotriva a ceea ce parea a îio vrajitorie. Lumina devenea alternativ stralucitoare
si cetoasa, in timp ce în fata lui alternau doua imagini intr-o succesiune rapida: un
barbat si o puma. Apoi, vint si lumina intermitenta incetara brusc, lasind în locul
pumei un baiat gol stind in picioare. Evident, haina pe care el o purtase cazuse
acolo unde s-a metamortozat in felina salbatica. Numai gulerul de piele ramase ia
gitul baiatului. O intrebare pentru Dar primi acum un raspuns, însa apareau acum
multe altele.

Tinindu-si lancea în mina, pregatit pentru orice, Dar ii privi cu atentie pe baiat,
acelasi cu care tocmai se luptase în Xinca. Cu inima batindui tot mai repede, Dar
alerga in pestera în care baiatul se retrase. în pestera ardea un foc de busteni,
proiectind umbre pe zidurile de piatra. Baiatul incepu sa vorbeasca, sa-i explice lui
Dar sentimentul profund de minie care i-a cuprins inainte de a deveni puma. Se
nvirtea in jurul focului ca un animal incoltt, speriat. Licarirea portocalie a fiacerilor
scotea în evidenta trasaturile baiatului. Ochii lui erau usor inclinati, ca ai unei feline,
deasupra ochilor doua sprincene negre arcuite, simetrice. Un nas perfect drept pe
milocul fetei, sub nas o gura senzuala, buzele intredeschise. Un trup musculos,
sfircuri mici, maronii pe un piept stropit cu citiva pistrui mici

in scut timp, Dar se trezi din transa care ii cuprinsese aflat find in fata unui baiat
asa de chipes si-si dadu seama ca acesta incepuse sa vorbeasca. Cei doi se
asezara linga foc.

- Am fost suparat pe mine... spuse baiatul

Dar cazu din nou intr-o transa hipnotice privindu-l pe baiatul aflat de cealalta parte
a focului, care i privea insistent.

- Nu ai incredere in mine, se trezi Dar vorbind. si simti trupul incalzindu-se peste
ot, fata i se îmbujora, pula i se intari

- Ba da, dar asta nu trebuie sa te preocupe pe tine, ii raspunse baiatul.

Un val de tristete trecu peste ochii lui negri, tradind o emotie destui de subtila, dar
suficient de vizibila pentru ca Dar sa o observe. Simti imediat un nod în git. Nu era
acum nici o indoiala. Acest baiat, minia, necazurie iui, dorinta lui erau intr-adevar
grija lui Dar. Baiatul se ridica, o luă la fuga, chiar i lovi pe Dar, care ii prinse repede
piciorul, îi strinse scurt, dar tandru. Baiatul se elibera din strinsoarea lui Dar si fugi
din pestera.

Dar ii urmari pe baiat, hotarit sa-l ajute cumva. Simti o durere în corpul ui, o
nevoie care parea sa fi ajuns de nicaieri - la fel ca norii neasteptati de furtuna de
mai inainte. Tot ce stia era ca trebuia sa-l gaseasca pe baiat si... sa fie cu el

Cerul de afara straluci din nou. Dar asculta si privi n jur, toate simturile sale find
in alerta. Nu departe, baiatul se ascunse in spatele unui copac cazut si se
transforma din nou intr-o puma. Acolo ajunsesera cu ceva timp in urma alti oameni
O femeie statea cu regele Voden, care gesticula uneori cu bastonul în timp ce
vorbea. Erau insotiti de soldati, care pareau a cauta ceva sau pe cineva. Dar statea
ghemuit in spatele unor arbusti n apropiere. Armata se indeparta curind, renuntind
a vinatoare. Regele Voden respinse puma ca pe o creatura periculoasa care ar
rebui sa fie pur si simplu ucisa daca s-ar apropia.

Dar urma puma pina cind au ajuns intr-o poiana, unde se auzea ciripit de
pasarele. li vorbi din nou, explcindu-i ca el nu era cu armata Nordicilor, si ca i-ar
putea fi de ajutor. Puma satea pe un bolovan mare în fata lui Dar. Incepu sa
fulgere din nou, in fata lui Dar alternind imagini de puma si orm, pina ce
transformarea se incheie, lasind un baiat brunet n picioare, gol, în lumina soarelui
Statea ca si cum ar fi fost gata pentru o lupta... sau pentru ceva. Cu toate acestea,
parea foarte vulnerabil. Ochii lui Dar erau cu totul imbatati de aceasta frumusete
masculina: piele de un maroniu foarte deschis, o fata fin cizelata, parul tuns foarte
Scut. pe restul corpului niciun fir de par, cu exceptia unui mot mai cret Ia baza puli
Cocoselui baiatului, destui de marisor, îi atina moale între picioare.

Dar nu avu nici o teama sa se apropie de baiat, si lua initiativa de a se prezenta.
Baiatul se numea Bakhtiar, inainte fusese printul Bakhtiar. EI i intinse mina lui Dar,
care ii zimbi aruncindu-i o privire alectuoasa, sii lua incet mina. Acum era rindul lui
Bakhiar sa se imbujoreze, vazind ca un om asa de puternic se purta cu e! cu
blindete. Dar isi lasa mina stinga pe umarul drept al ui Bakhtiar, îi mingiie apoi
obrazul fin, urechea si barbia. Baiatul se relaxa, avind ochii inchisi si gura deschisa.
incepu sa respire agitat, sprijnindu-si fata de mina iui Dar. Dare cit imp trecuse de
cind a fost ultima daia atins cu atita grja si delicatete? Bakntiar nu-si putea aminti

Dar se apropie si mai mult de baiatul gol siii cuprinse în bratele lui, pula Sculata
ridicindu-i cingatoarea care ii acoperea milocul. Bakhtiar simti caldura corpului lui
Dar. Isi ridica bratele pentru a-i cuprinde spatele lat intr-o imbratisare, apoi le lasa
sa alunece în jos pina cind se oprira pe cingatoare.

- Voi avea grija de tine, soli Dar in urechea stinga a lui Bakhtiar.

Vocea iinistitoare si respiratia calda il aduse pe Bakhtiar intr-o stare de relaxare
otala, în timp ce fiori de placere ii traversau corpul, pornind din crestetul capului,
ajungind pina la pula, la coaie si la talpi

Dar isi arunca cingatoarea care ii acoperea mijlocul, si prinse cu mana dreapta
coaiele lui Bekhtiar si cocoselui cald. Pula lui Bakhtiar, umpiindu-se de singe, pusa
cu fiecare clipa care trecea. Deschise gura, se apleca mai mult spre Dar, si incepu
sa-i devoreze buzele. Bakhtiar inspira, simtind mirosul corpului lui Dar si scotind
scurte gemete si scincete de placere. Dar isi deschise gura si incepu sa-i sarute
patimas pe Bakhtiar. Baiatul isi scoase limba, linse buzele lui Dar si i explora gura.
i lua buza de sus, O supse putin, apoi facu la fel cu buza de jos, continuind sa
geama usor.

Miinile lui Dar se plimbara pe spatele lui Bakhtiar, asezindu-se pe fesele lui, pe
care le stinse. Ca raspuns, Bakhtiar parea sa arda de pasiune, pentru ca acum
imbratisa mai tare pe Dar. Voia sa-l simta in el cit mai mult posibil. Dar intelese
dorinta iui si introduse doua degete în rozeta iui Bakhtiar. La inceput gaura era
strimta, dar in curind Bakhtiar se relaxa, acceptind aceasta patrundere într-un loc
unde pina in acel moment nimeni nu se mai incumetase.

- Oh, Dar, eu am incredere in tine ca in nimeni altcineva. Am fost singur ati de
mult timp.

Vocea lui Bakhtar se stinse, gura lui find acoperita din nou de a lui Dar. Bakhtiar
si incolaci bratele in jurul gitului lui Dar. Isi aduse apoi un picior, apoi si celalalt în
jurul soldurilor lui Dar, tringind cu gleznele fesele lui Dar. Dar stinse imediat tlia
ui Bakhtiar în timp ce limba iui explora gura lui Bakhtiar. Acest lucru îl facu pe
Bakhtiar sa simta fiori de placere, si el isi misca incet soldurile, frecindu-si cocoselui
umfat de al ui Dar.

Dar si Bakhtiar se indreptara spre un loc cu iarba linga niste copaci. Acolo el
ingenunche si i! aseza usor pe Bakhtiar in timp ce inca il saruta cu pasiune.
Eliberindu-si mina dreapta, incepu sa exploreze si sa mingiie curul lui Bakhtiar.
Bakhtiar isi trase capul pe spate pentru a putea respira mai profund. Gitul sau ii
parea lui Dar ca un animal salbatic supunindu-se altuia. Dar se folosi de acest
moment ca sa-l linga si sa-l muste chiar deasupra gulerului de piele. Bakhtiar se
dadu pe spate in timp ce picioarele lui erau infasurate Strins în jurul ui Dar.

-_Ai tinut în tine... atat de mult timp, spuse linistit Dar cu o voce profunda,
sufacanta Acum să vedem daca toate astea nat iesi afara snuse e! si Zimbhi