Fantezii Erotice

Vreau sa faceti abstractie de faptul ca am imprumutat titlul... cred ca Arthur
Schnitzier nu s-ar supara, daca ar trai sa citeasca asta. Consider ca se potriveste
foarte bine fanteziei care imi apartine în totalitate.

Ne dorim ca atunci cand avem un nou partener de joaca sa il scanam la o
rezolutie cat mai mare, sa cercetam, cu lupa, daca se poale, fiecare milimetru din
celalalt. Sa vorbim cu acea persoana, avem atatea curiozitati, atatea intrebari care
asteapta un raspuns.

Asa se intampla de obicei. Dar cum ar fi daca ne-am concentra stict asupra
actului în sine, doar asupra celorialte simturi, fara sa vedem, fara sa vorbim? Ce-ar
i daca am canaliza toata energia noastra doar spre placerea atingerilor, a gustului,
a mangaierilor... oare trairile ar fi mai intense? De multe ori m-am intrebat cum simt
cei care nu au privilegiui de a vedea. Probabil ca in acele momente, acei nefericiti
ai sortii sunt ei cei privilegiati
Asadar, vreau sa va impartasesc scenariul care imi mistuie mintea si emotiile de
ceva vreme.

Distributia e mica, doar eu si ea, doua persoane care nu se cunosc decat dupa o
discutie pe chat, care simt vraja chimiei si simt fluturasi de dorinta înca de ia
primele schimburi de cuvinte.

Vorbim, ia inceput doar amabiltati, apoi discutia coteste brusc spre o panta
erotica. Simtim ca tanjim unul dupa celalalt. Dar oare cum se va sfarsi aceasta
conversatie? Am vorbit de-a lungul tipului cu foarte multe persoane, cu abordari si
stiluri diferite... pe ea nu as vrea sa o pierd... desi nu stiu cum arata, nu stiu cum se
imbraca, nu stiu ce viata are, ce ocupatie... cum isi petrece timpul iber... nu stiu si
ezit sa o intreb. Aleg ruta directa, considerand ca ea este cea care are capacitatea
de a intelege si a simți în acelasi timp cu mine farmecul acestei idei incoltte în
mintea mea. O intreb daca are vise, daca are imaginatie, daca ar avea curajul sa
transpuna în realitate o dorinta puternica, aparent fantastica, irealizabila. Imi
raspunde plina de fermitate, sa o incerc, raspuns care imi creste nivelul emotiei
care ma mistuie inca de a primul salut pe care i l-am adresat. Asa ca ii destainui
scenariul fanteziei mele, pana atunci nestiut de nimeni.

Incep sa-i scriu si spre bucuria mea, ea este recepliva... desi simt ca se transpune
n personaj. Imi pune intrebari scurte, dar fix la tinta si imi da si mai mult elan în
incercarea mea de a o convinge sa accepte acest rol. Imi termin de spus povestea,
ar ea ma intreaba scurt, daca ora 21 îmi convine si daca nu am nimic impotriva sa
aleaga ea locul. Parca sunt beat de emotie... cu cateva clipe inainte incercam sa o
fac eu pe ea sa accepte aceasta nebunie, iar acum ma vad în postura ca eu să fiu
acela care sa dea un raspuns... Scriu un DA, vrand sa par foarte hotarat, dar se
simte ca e gatuit de emotie.

Primesc o adresa si inca o data, pentru confirmare, ora 21. 00, li raspund ca voi fi
acolo
Continuarea in partea a doua daca se cere