Fantezii Erotice

Cu Nadia mă ştiam din şcoala primară. Fusesem şi colegi de bancă prin clasa a
3-a. Apoi ea a mers la un liceu sportiv, iar eu am rămas la şcoala din cartier. Am
mai avut căteva aventuri impreună prin liceu, după nişte pahare de vodcă în plus:
nişte săruturi cu limba, nişte pipăituri, odată chiar m-a masturbat în faţa unei
colege, fără să mai recunoască asta a doua zi, după ce se trezise din beție.
intotdeauna am suspectat-o că era lesbiană, poate şi pentru că, atunci când vroia
să mă întărâte, îmi povestea cu lux de amănunte tot felul de poveşti erotice din
vestiarul colegelor ei de echipă. N-am întrebat-o niciodată căt era de adevărat ce
îmi spunea, preferam să trăiesc fantezie, mai degrabă decăt să analizez
resorturile intime ale construcţiei lor. În timp, ea ajuns preparatoare fizică Ia acelaşi
iceu la care învățase (ceea ce mie ni se părea o dovadă clară a lipsei dorinței de a
avansa în viață), iar eu, după studile tehnice, mi-am deschis o mică afacere în
domeniul auto, vânzând echipament de tuning.

Nadia avea cam 1, 80, era şatenă, cu sâni relativ mici, dar cu şolduri late şi un
fund de care Îţi venea să te agaţi şi cu mâinile şi cu dinţii, numai ca să i-o poți da
cât mai adânc. Se vedeau pe tot corpul ei efectele benefice ale vieţii sportive, pe
care o continua şi acum: dimineața şi seara alerga, iar la şcoală facea căteva ore
de fitness sau sală, zilnic. Nu ieşea cu nimeni (fapt ce îmi întărea presupunerile
privind orientarea ei sexuală) şi refuza constant avansurile prietenilor mei şi chiar
ale străinilor cu care ne întălneam prin cluburi atunci când ieşeam în grup. O
invitasem şi eu de câteva ori la cafea, ieşiserm, povestisern, dar nu ndrăznisem să
propun mai mult, simțind o oarecare indiferenţă din partea ei. Faptul nu mă mirase
atât de mult - eram ceva mai scund decât ea şi, chiar dacă trecventam o sală de
forță din cartier, nu arătam nici pe departe atât de bine ca mul ali apropiaţi. În
plus, încă stăteam cu părinții, simţindu-mă mult mai comod să am toate făcute şi
pregatite de mama, decăt să mă ocup singur de mâncare, spalat ete. Cu alte
cuvinte nu eram chiar tipul ideal de agăţat:

Într-o dimineață, silt să fac o călătorie mai lungă, am plecat de acasă mult mai
devreme decât de obicei. Era cam 6. 30 dimineaţa şi pe scări m-am întâlnit cu
Nadia, care se întorcea, roşie toată la faţă şi transpirată, de la jogging. Ne-am
salutat, am schimbat câteva cuvinte şi am continuat să cobor scările, În timp ce ea
a urcat spre apartamentul alor ei. Însă zgomotul uşii de apartament se auzi mai
repede decăt ar fi trebuit, ceea ce m-a făcut să mă opresc şi să mă întorc un etaj,
intrebându-mă dacă doar mi se păruse, sau Nadia intrase pe o altă uşă. Am
ascultat atent la toate cele patru uşi de pe etajul unde imi se pâruse că se oprise şi
a una singură am auzit nişte sunete înfundate şi, parcă, nişte şoapte. În rest era
tăcere, lumea încă dormea. Ştiam că acolo stă un fost preşedinte de asociaţie, un
nomenclaturist bătrân de vreo 70 de ani, care după revoluție preluase conducerea
blocului până când neputința de a se mişca fără ajutor l-a silt să renunțe la
respectiva slujba. Nu îmi puteam explica ce câuta amica mea acolo, dar nici nu
aveam timp să stau să verific - eram deja în întârziere. Am plecat la treburile mele
şi am /4sat-o aşa, decis să verific pe viitor.

De-a lungul zilei, după ce mi-au trecut prin cap cele mai porcoase gânduri
referitoare la Nadia şi la moş (îl chema Relu), m-am întors acasă şi am decis că
cea mai bună soluţie e să o întreb direct pe ea. Aşa că a doua zi dimineața,
prefăcându-mă că plec iarăşi la o oră matinală, am aşteptat cu un etaj mai sus şi
am apărut exact când Nadia intra în casa bătrânului. Prefăcându-mă uimit, am
intrebat-o ce caută acolo, iar răspunsul m-a lăsat mască şi m-a făcut să mă ruginez
de tot ceea ce gândisem cu o zi înainte: mi-a zis că, descurcându-se prost cu banii,
a decis să ocupe şi un post de ingrijitoare medicală (având pregătire de
kinetoterapeut), iar cum Relu se afla în evidenţa serviciului local pentru persoane
vârstnice, i-a fost repartizat, locuind şi în acelaşi bloc. Trebuia să se îngrijească, de
două ori pe zi, ca bătrânul să facă o serie de exerciţi pe o bandă de antrenament
şi odată pe săptămână să-l ducă la un controla policlinica din cartier. Pe lângă
asta ii mai făcea injeciie, fi făcea masaje şi avea grijă să Îşi ia medicamentaţia.
Uluit de răspuns şi, mai ales, de această parte sensibilă a Nadiei, pe care nu
avusesem ocazia s-o cunosc anterior, am mai putut doar să fac o glumă proastă,
intrebând-o dacă îi face injecții şi în fund. Raspunsul a fost unul pe măsură, find
amenințat că o să mi se injecteze câteva şuturi în fund dacă mai pun astfel de
întrebari. În aceeaşi zi, întrebând-o pe mama dacă ştie că Nadia era asistenta jui
Relu, mi-a răspuns foarte firesc că toată lumea era la curent cu asta de căteva
săptămâni şi că atât ea cât şi vecinii considerau gestul ei drept unul foarte frumos,
spre diferenţă de al altora, care stau încă pe spatele părinţilor în loc să-şi
întemeieze un cămin. Mormâind ceva despre faptul că totuşi nu face asta gratis,
mi-am continuat masa, încercând să uit aluziile evidente ce-mi fuseseră adresate.

Mă chinuia totuşi o umbră de suspiciune, pe care evident că o puneam pe seama
perversului din mine, căruia i-ar fi plăcut să-şi imagineze tot felul de scene Între
Nadia şi moş. Aşa că, după câteva zile de vizionat filme cu subiecte asemânatoare,
scoase de pe net, m-am decis să încerc marea cu degetul şi să verific dacă
într-adevăr totul era atât de normal precum părea. Am început prin a verifica timpul
petrecut de Nadia la Relu. Dimineața nu putea sta prea mult, deoarece avea
program la şcoală. Între 6. 30 şi 7. 30 era însă mereu Ia moş, revenind apoi după
amiaza de pe la 15-16 până seara la 18-19. Mi se parea destul de mult timp, moşul
trebuia să fie mumia reinviată după atâta masaj şi exerciți. Era însă greu să aflu ce
se petrecea dincolo de uşa apartamentului lui - vizorul nu era niciodată deschis,
uşa văzusem că era capitonată şi nu lăsa sunetele să răzbată, geamurile erau de
termopan. Până când mi-a venit ideea bună

inarmat cu o cameră video am sunat la uşă şi I-am rugat pe "nenea Relu" să mă
ase să filmez câteva cadre de la balconul lui, care dădea spre curtea interioară a
blocului, în timp ce un prieten învârtea o maşină proaspăt tunată prin parcare. Am
motivat că apartamentul meu dadea spre o alee, iar vecinii nu-mi râspunseseră.
Moşul mă cunoştea de când eram mic, îi ştia şi pe ai mei, eram unul dintre băieţii
buni ai blocului, aşa că, în ciuda unei oarecare reticențe, m-a lăsat totuşi să intru pe
balcon. Nu am stat acolo foarte mult, de teamă să nu devină suspicios, dar mi s-a
părut mai mult decât curios că nu am văzut, niciunde în casă, vreo bandă, sau vreo
bicicletă medicală. În plus, Relu se mişca destul de bine - prea bine pentru cineva
care era asistat medical. Mulţumindu-i din sufet am ieşit pe uşă şi după o scurtă
conversaţie cu amicul din parcare (ştiam că bătrânul mă urmarea de Ja geam) am
plecat direct la chioşcul din colt, de unde am cumpărat un cognac bun şi m-am
întors la uşa lui prezentându-i-! ca mulțumire pentru că m-a lăsat să flmez. A facut
ochii mari, nu se aştepta la vreo mulțumire mai mult decât formală din partea mea
şi, obligat oarecum de împrejurare, m-a invitat înăuntru. Era numai ora 13. 00,
Nadia nu avea să vină decât peste câteva ore, aşa că am stat Ia poveşti cu
bătrânul, am goli sticla şi, mergând spre baia din hol, am avut grijă să ridic capacul
vizorului, care stătea mereu închis. Apoi m-am Întors şi după încă vreo jumatate de
oră am plecat, cu promisiunea că am să mai trec să-i arât filmarea şi alte filmări cu
maşini tunate, care, zicea moşul, îi plăceau la culme - atăta doar că nu înţelegea
nimic din modul lor de funcționare şi povestea într-una de injecția monopunct a
Daciei 1410 sport.

Nadia a venit ca de obicei, pe ia 15. 30-16. 00. Nici nu a mai mers pe acasă, a
intrat direct la Relu, iar eu m-am grăbit să cobor şi să mă holbez pe vizorul lăsat
deschis. Nu se vedea mare lucru, doar holul prin care mai treceau cei doi, fără însă
a părea că se pregătesc de vreo medicaţie, iar moşul chiar mai vioi decât de obicei,
probabil sub efectul băuturii. Eram gata să renunţ, de teamă să nu mă prindă
vecinii pândind la uşă, când tam văzut ieşind din baie pe moş, într-un halat
desfăcut din care ii ieşea burta şi de sub ea organul erect, pe care şi- freca
susținut. Văzând că intră în camera în care era şi Nadia, fără să mai aud ceva
după aceea, am apăsat încet clanța uşii şi, noroci, uşa s-a întredeschis. Aveam
încă la mine camera video, pe care am pornit-o, am închis uşa în urma mea fără
zgomot şi am înaintat prin hol. Din camera de zi se auzeau sunete infundate, dar
uşa era închisă şi prin geamul mat se vedeau doar umbre. Deschizând încet uşa
băii am avut însă Supriza de a filma pe raftul din faţa oglinzi o cutie de pastile
afrodisiace, pe care puteam să jur că nu le văzusem a precedenta mea vizită
Sunetele din camera de zi se transformaseră în gemete, la fel de înfundate, iar mie
mi se sculase mâdularul de mă durea, dar tot nu ştiam ce să fac, flindcă nu aş fi
vrut chiar să dau buzna peste ei. Luându-tmi inima în dinţi, am intrat până la urmă
în cameră, cu aparatul de filmat ulând, iar imaginea pe care am văzut-o m-a făcut
s4-mi dau drumul instantaneu. issând în pantaloni ieturi de snarmă.