De n-ar mai fi...
Nu e nevoie de descriere.
Daca eram mai atenta poate acum ma aflam în alta parte, în oras, unde sunt
oameni, lumini, viata... Dar nu e asa... sunt singura, cerul devine din ce în ce mai
negru si cu fiecare minut o stea rasare din umbra. Sunt în locul in care sufetui si
spitutul meu se sint cel mai bine, în padure, si totusi fericirea a lasat loc
sentimentului de panica. Nu-i nimic, ma descurc, mai caut drumul, ma descurc bine
cu orietarea în spatiu nu stiu cum am putut sa ma pierd. Miroase puternic a brad si
a rasina, a pamant umed si aer de munte, respir profund pentru a ma inisti si
continui sa merg, printre copacii inalti pana ia cer. Cobor o panta pe care as putea
ura ca am urcat-o inainte, dar nu, nue nimic cunoscut în jur, acelasi peisaj, ati
brazi si molii, frunze uscate... Imi strang haina mai aproape de corp, mi s-a facut
frig, acum nu imi maie teama, m-am obisnuit, sunt doar eu si natura, eu cu mine,
ca în momentele mele perfecte de singurata. Nu stiu de cat imp merg si de ce
naintez afundandu-ma nai tare în padure, insa observ ca e luna plina si nici un nor
pe cer, ma bucur, ultimul lucru care mi-ar mai lipsi ari un dus noctum rece... Sunt
obosita, mi-e frig si nu stiu ce sa fac, sa ma opresc, sa merg în continuare, nu
gasesc: o logica, un punct de reper, ceas nu port, telefon nu am asa ca nu stiu cat e
ceasul, poale fi 22 00 sau poate 00 00, nu stiu. Ajung intr-o poienita care în alte
circumstante. ar fi fost numai buna de stat si contemplat natura, acum admir iarba si
roua ce reflesta lumina lunii, o traversez si ma opresc langa un copac masiv, ma
asez la baza lui si imi pare ca locul ma astepta, pamantul forma o adancitui ovala in
care muschiul crescul uniform parea o patura frumos asezata, ma asez intr-o parte
si ii strang corpul cat mai tare. lau decizia de a sta pe loc, cel putin pentru un
moment, e bine culcata pe bucata de muschi, simt cum ma incalzesc usor si cum
genele mi se inchid, dar nu trebuie sa adorin, voi sta treaza pana dimineata, si
atunci vad eu cum ies la un drum, ia civiizatie... casc si incep sa ma gandesc
departe, departe, ia vise idei si fantezii... adorm bustean.
Nu inteleg, de ce ma misc, eram jos, în patul meu natural, deschid ochii si nu stiu
cum sa reactionez, ce sa cred, poate am adormit si acum visez sau poate nu
incerc sa nu ma incordez sau sa tresar. Gandesc, gandesc, gandesc... oare cine e
barbatul care ma duce in brate, de unde e, cum de m-a gasit, unde ma duce???
Printre genele abia deschise observ in fata o casa mica de lemn cu o singura
fereastra, decid sa nu zic nimic inca, astept. Ma duce in casa, ma aseaza intr-un
pat mare, cat un sfert din toata incaperea apoi inchide usa, cu o barna de lemn, ok,
respir, poate totusi nu o sa imi faca ninic rau. Il observ pe furis, e inalt, spatele
masiv si mainile puternice i se potrivesc de minune, parul i e negru si sarmor, ochii
caprui... simt cum imi ard obraji, arata prea bine pentru a sta singur intr-o casa în
mijlocul nicaieriului, si totusi nu visez. Decid ca e cazul sa ma trezesc, deschid ochii
si ma ridic in fund incercand sa par mirata de ce vad în jur. Se apropie de mine cu
miscari deloc delicate si imi aduce o cana cu ceai, o iau precauta din mana lui sil
intreb cine e si cum de m-a gasit. Imi raspunde rapid ca e padurar sica din
intamplare. li multumesc ca m-a aduc intr-un loc sigur sii inteb cum pot ajunge la
drumul principal. Asta maine, imi raspnde II simt dur, rece, distant, dar nu ma las
ntimidala, i intreb cum de traieste singur asă departe de civiizatie. Se
indeparteaza de pat, se indreapta spre usa orpindu-e O secunda apoi iese din
cabana. Stau singura si ma uitin jur, un semineu incadrat frumos cu pietre de rau,
o maca cat pentru O persoana, un scaun, un dulap tmic, o haina verde agatata
intr-un cuier improvizat, lucruri simple care nu spun multe la prima vedere. Usa, si
ea tot de lemn ca tot ce e in jur, se deschide cu forta, aproape ca ma panichez dar
imi revin rapid, aduce un brat de lemn si le arunca langa semineu unde focul arde
n continuare. Las cana cu ceai jo si imi urc picioarele in pat, sub mine. Ma uit la ei
cum se aseaza pe scaun, si se uita inspre geam, de ce oare nu ma intreaba nimic,
cum m-am pierdut sau ce caut pe acolo?
- Ce se aude afara, doar nu sunt lupi?
-E cainele meu, isi face datoria, raspune sec.
Simt cum limba ma mananca, vreau sa il mai intreb ceva, vreau sa mai scot
cateva cuvinte din gura acestui barbat misterios.
- Ma poti ajuta să gasesc drumul dupa ce se lumineaza? || intreb asta si in acelasi
imp observ ca nu e nici un ceas in cabana, mai multnici el nu are la mana, de
telefon mobii simt ca nu e nevoie sa intreb, presimt ca nu are asa ceva.
- Da. Normal. Mai sec de atat nici ca se putea sa fie raspunsul, nu ma mai mir.
Ma ridic din pat sa ma intind picioarele, ma dor de la atata mers si stat ghermult,
ma uit la ei, acum se uita si el la mine, in cele din urma ii vad mai bine ochii,
lamanzi, vi, adanci, cum de pot spune atat de multe.
Se ridica de pe scaun, si se apropie de mine, raman nemiscata, inghet.
Acum imi dau seama mult mai bine cat e de mare si bine proportionat, atragator
intr-un mod ciudat, atat de ciudat incat nu mi-e frica de ei deloc, cu toate ar trebui,
nu îl cunosc, e singur si izolat în jocul naturii salbatice, acum si eu sunt izolata.
cu el
Sta la 75 centimetrii de mine si ma priveste, de sus ce-i drept, apoi imi ia o suta
de par de pe fata si isi opreste mana în parul meu. Sunt muta, nu ma pot misca si
nici respira. Imi trece in continuare mana prin pr si ma prinde de ceata, de data
asta mai dur.
Mi se face cald si simt cum bataile inimii se accelereaza, ma atrage, ma incita, ma
provoaca contrat principilor mele.
Ma strange de ceata ca intr-un masaj, ritmat si ferm, ma uit ia chipul lui sii vad
ochii si mai inchisi la culoare. Coboara cu mana înspre pieptul meu, imi desface
fermoarul de la geaca si o arunca pe jos intr-un colt, cu aceleasi miscari imi da jos
camasa rupandu-mi nasturii
Nu ma impotrivesc la nici una din miscarile lui, nu vreau sa ma improtrivesc, nu
am de ce, simt cum imi provoaca toate simturile.
Imi prinde cu amandoua mainile sanii si i strange cu sete, e aproape dureros, o
durere dulce, continua cu aceleasi miscari. Sunt si mai aproape de el, îmi ridic
mainile, pana acum inerte de placere, si i prind de spate, ii trag tricoul si i ridic cat
pot de sus, nu m-a lasa si sii da singur jos. Acum ii simi si mai bine mirosul,
mirosul paduri, iarba proaspat cosita, brad si lemn de brad ars, nu ii mai pot
aduimeca in continuare pentru ca ma intoarce cu spatele la el, fara sa ma astept.
Imi rupe sutienul si il arunca si pe ei undeva pe jos, ma prinde strans cu mainile
de sani si ma trage strans langa el. Fara sa ma astept se apreaca si duce o mana
n pantalonii mei, i simt pofta cu care ma strange de XXXXX.
- Dezbraca-te! Imi spune poruncitor si nu stau nici o secunda, execut, e! e deja
goi, langa mine. Genunchii mei protesteaza, se molestesc, cu greu incerc sa ma îin
pe picioare, ii privesc corpul de om salbatic, ireal de bine conturat si apetisant, dar
nu pentru mult timp, ma impinge brutal langa peretele din lemn, si se lipeste de
mine. Îi simt penisul tare, intre fese, se freaca de mine tinandu-ma aproape de el.
Brutal si rapid ma prinde de tale, se lasa pe genunchi si ma penetreaza, adanc,
cu pofta, see, intra si iese din mine cu putere, i simt incordarea si asta ma excita si
mai tare. Se misca frenetic în mine, ca un salbatic, din ce în ce mai rapid, imi
cuprinde sanii cu mainile si ma strange si mai tare, dureros de placut.
Incep sa scot un sunet lung de placere, dar el nu ma lase, imi acopera cu o mana
gura si cu cealațta ma trage si mai tare inspre el.
Traspir de placere si nu ma impotrivesc la nici una din miscarile lui, ale parurarului,
ma las pe bratele lui, il las sa ma domine, sa face ce vrea cu mine, sunt a lui, isi da
drumul în mine fara sa scoata nici un zgomot, ma ridica în brate, il simt cum
tremura si ma pune cu grija în pat, se apleaca peste mine, pare sa vrea sa spuna
ceva insa nu 0 face se imbraca rani și iese din cabana