Fantezii Erotice

Poveste de iubire

Cerul, văl violet închis cu stropi arginti, stă deasupra noastră. Luminile s-au stins,
ot în jur e adormit de mul, doar luna, regina ne mai privezte si mângâie cu razele
ei

Nu pot descrie ce simt acum când brazele lui mă strâng tare Ia piept. E atât de
plăcut să-i simt inima cum bate, să o aud, să tiu ca ea bate aa pentru mine.

Pe el il iubesc enorm.

E cel care aduce lumina în viata mea, care face să înflorească trandatiii în
grădina sufletului meu, care aduce zâmbet atunci când norii prevestesc furtuna.

Dezi m-a făcut să sufăr mult eu îl iubesc Zi acum când mă pierd în braz ele lui uit
tot Zi-mi amintesc doar lucrurile frumoase. Certurile apar în gândul meu doar
pentru câ Ia sfârzil, ca să ne împăcăm, se termina cu un: "iarta-ma! Te iubesc! * Zi
iadul devenea rai.

Ce zile frumoase, ce mult ne iubeam ia început, căte zile în care oceanul de
lacrimi s-a revărsat, câte ploi.

Îmi amintesc acea seara ca Zi cum s-ar fi petrecut ieri, eram atât de ferici-i că
puteam fi împreună, dar se pare că nu asta ne era scris.

Au fost unele amintiri incredibile, pe care nule voi uita niciodată, dar au fost Zi
multe certuri, multe furtuni, dar norii se spulberau imediat când îmi spunea că ma
jubezte Zi că e nevinovat, că lumea e rea Zi că vrea să ne despartă

Acum, după atâta amar de vreme realizez că toate vorbele lui au fost ni-te
minciuni, nizte vorbe spuse în vânt, iubirea lui a fost trecătoare, ca o flacără, atunci
când sufi în lumânare rămâi în întuneric Zi totul s-a terminat.

E păcat în prezent să mai iubezti pentru că tot tu suferi, ajungi să plângi, să fi
trist, singur, să-Zi dorezti moartea Zi de ce? Pentru o iluzie, din iubire, pentru o
persoană himerică, care e perfectă doar pentru că tu vrei asta Zi ti-o imaginezi
aza doar pentru câ tu o dorezti ideala

Nu contează cum arată, pentru tine e foarte frumos, nu contează cât a învă-at,
pentru tine e un geniu, nu contează dacă lumea spune că te minte, pentru tine e
cel mai sincer om.

Zi toate astea le vezi aZa pentru că iubezti Zi toate îti apar ca-ntr-o oglinda,
invers, adevârul e minciună si minciuna e adevăr... Zi când totul se termină Zi pui
jucrurile cap la cap realizezi că ai suferit atât pentru un om ce nu merita, pentru un
nimeni. De abia atunci îti dai seama că toate lacrimile tale au fost în zadar Zi tot
universul tău, creat în jurul acestei iubiri, se prabu- ete, totul cade, aza cum la un
cutremur cad clădirile una după alta Zi ceea ce a fostodată un ora= devine o
umbra pe harta. AZa devii Zi tu după o astfel de iubire, o statie, o fantomă a ceea
ce ai fost odată. Lumea se intreabă de ce mereu e_ti trist Zi melancolic, te inchizi
n tine, ai în suflet o rană care mereu va sângera, te schimbi, devii retras... Toi te
vor considera un ciudat sau o ciudată... Încerci să găse-ti altceva În care să crezi,
unii se refugiază În droguri, alcool, -igâri... Drogurile mele au fost cărzile, am citit
cât s-a putut de mult, am băut cuvintele scriitorilor Zi în ele mi-am amestecat tot
veninul strâns în suflet.

A fost atât de greu să acopăr durerea imensă, niciodată nu voi mai iubi cum l-am
iubit pe el, nimeni nu va mai putea înota în atât de multă iubire în câtă i-am oferit
eu lui. Acum Ztiu că, dezi oamenii vor intra Zi vor iezi mereu din vie_ile noastre,
nu trebuie să îi lăsăm să ne calce sufetele in picioare, nu trebuie să le permitem
orice, chiar dacă îi iubim, trebuie să fim un pic mai răi pentru că nu poi 2ti
niciodată cine Î-i vrea rău Zi cine |=i vrea bine.

Am învăzat că nu trebuie să ai încredere în nimeni, că tozi sunt impotriva ta Zi
că Î=i vor răul, că în viaza asta doar TU pozi fi prietenul tău, doar TU ezti cu tine
în momentele grele, doar în TINE pozi avea încredere.

Zi toate astea le-am în-eles numai după ce am îndurat atâtea suferin=e, numai
după ce am pâtimit.. Ztiu că nu sunt singura care a pazit aZa, 2tiu că mai sunt
persoane care iubesc, dar nu-si primesc răsplata pe care o merită, că suferă
enorm, aza cum am suferit Zi eu, că vor să moară, dar în final viaa le oferă o a
doua Zansă

Niciodată nu vor mai putea iubi ca Ia început Zi nu mai pot avea încredere deplină
în cineva, rămân ca ni-te oameni bolnavi care după o suferin=a îndelungată se
însânăto-esc, dar, tot vor tmai fi dureri care sâ le amintească chinul prin care au
trecut, aa rămân oamenii pe care iubirea îi vinde, amintirile le vor arată
intotdeauna cât de mult au suferit

Iubirea cel mai înăi-ător sentiment pe uni îi duce la moarte, pe unii la o durere
nesfârzită... Pe mine m-a adus aici... Niciodată nu voi mai fi cum eram, niciodată
nu voi tmai fi fericită pe deplin, întotdeauna amintirile vor face să sângereze adânca
rană lăsată de el în sufletul meu. Sunt melancolică, tristă, retrasă. Am devenit
sensibilă ja orice, mă rânezte orice cuvânt Zi orice vorba bună ma face să-mi
imaginez o poveste de iubire.

Prietenii m-au părăsit tozi. Mai am doar căr_ile Zi muzica Zi pe Dumnezeu Zi
restul nu contează. Totul e atăt de trist, te bagi până peste cap în altceva ca să uizi
durerea. După el nimeni nu a mai intrat în lumea mea, dezi a trecut mai mult de un
an. Acum pot spune că nu-l mai iubesc, de-abia după atâta suferin_&, după atâtea
lacrimi. Totul a fost în zadar, după o iubire neimpartaz ită, nein- eleasă, interzisă si
văzută de tozi cu ochi răi să tragem linie Zi să vedem ce a mai rămas:

* O inimă zdrobită

* Un ocean de durere

* Multe iluzii spulberate

* Un vârtej de lacrimi

* O umbră a unui om fericit

Zi toate astea numai din cauza încăpa- ânârii mele de a crede în partea bună a
fiecăruia, defectul meu cel mai mare. Cărzile m-au făcut să trăiesc în doua lumi
diferite, în cârzi există iubire, există vise, există speran= 4, acolo exist EU.

Unii spun că, pe mine, câr-ile m-au transformat în ceea ce sunt acurm, dar ele din
contra m-au învazat să sper. Poate că într-o zi voi găsi îngerul meu albastru care
să mă salveze din vârtejul tiste-ii în care mă pierd, sau, poate nu se va întâmpla
aza Zi eu voi rămâne doar cu cârcile Zi visele mele. Dar atunci voi muri Zi
povestea aza se va termina, e trist nu?

De ce nimeni nu mai tie să iubească?

Ce poveste trista, imi pare râu dacă povestea asta a iubirii mele vă va demoraliza,
am vrut să vă impârtăzesc Zi vouă o mică particulă din durerea mea.

Mereu sper că atunci când mă voi trezi aerul va fi cu un atom mai bun, că o
picătură de ploaie va îmbuna un strop de sufet, că o molecula de praf va îi mai
bună doar pentru că vreau eu.

Poate dorinza mi se va îndeplini. Tu ce crezi vom putea fi un pic mai buni? Vom
putea să iubim cu adevărat? Îmi voi întâlni îngerul care să-mi demonstreze că
oxistă — i iubire curat?