Fantezii Erotice

Sunt o femeie de 31 ani, şatenă, cu ochi albaşirii, destul de înaltă şi pot spune că
sunt şi suplă, măritată, şi am o fetiţă de 5 anişori. Pe departe nu facem parte din
"Top 300, dar nici lpiţi pământului nu suntem. Locuim într-un apartament la etajul
5, şi ce e important în zilele noastre, avem amândoi un loc de muncă, unde suntem
apreciați. Nu ne permitem nu ştiu ce escapade cu ieşiri în societate, ducem o viață
norimală de oameni ai muncii. Din această cauză rutina zihică ne face viața
monotonă. Ne sculăm de dimineață, mergem la servici, venim acasă, ne ocupăm
de famiie, ne uităm Ia televizor, ne culcâm, şi măine totul incepe iarăşi de la capăt.
Mai toate etapele zilei se pot considera ca o rutină zilnică. Chiar şi deplasarea la
semici este parcă trasă la indigo. Dimineața la 7: 20 în staţia de trolebuz mereu
cam aceeaşi persoane, înfrigurate, cu gândurile îndepartate, cine ştie unde, poate
a patul călduț lăsat acasă, poate la problemele care le aşteaptă în cursul zilei. În
rolebuz mereu acceaşi persoane cenușii, pe care deja le ştiu unde urcă, unde
coboară, chiar le cunosc în mare şi garderoba. Pe unii le-am şi "botezat" ca
"Somnorilă”, "Morocânosul" sau "Vorbăreaţa”. Vorăreața, o femeie de 40-45 ani,
urcă mereu cu soțul ei, şi mai tot drumul îi dă instrucţiuni, ce să cumpere, unde să
se ducă. Din toată masa asta cenuşie a transportului în comun se distinge un
bărbat înalt, de circa 30 -35 ani, cu nişte ochi albaşiii ca cerul şi o privire caldă
pătrunzătoare, mereu imbrăcat la patru ace. Când urc în trolebuz, el este deja
acolo, aproape de uşa din mijloc. Sunt situaţii când a găsit şi un loc pe scaun,
atunci citeşte "Financiarul". De multe ori I-am masurat din priviri. Avea nişte mâini
îne, cu degete lungi şi unghii îngrijite, sigur nu lucra muncă fizică. Nu avea
verighetă pe deget, doar un ghiul de aur mai simplă, fără piatră, care i se potrivea
de minune la ținuta lui. Nu ştiam nimic despre el, nici unde urcă, nici unde coboară,
dar când era în trolebuz, era singura prezență plăcută.

La servici, sunt contabilă, monotonia este la ea acasă. Mai am două colege cu
care mă înţeleg bine, dar flecare are domeniul ei de activitate, şi foarte puţin ne
ntersectărm.

Mereu aşteptăm dupăamiaza zilei de vineri, care în puţine cazuri ne putea înviora
sfârşitul de săptămâna. Nu Ia fel sa întâmplat şi la mijlocul lui septembrie. Deşi era
o zi splendidă de vară târzie, nu mă aştepta nimeni acasă. Soţul era plecat încă de
weekendul trecut cu fetița şi cu socrii la țară, la bunicii lui să le ajute la culesul
recoltei. Mă gândeam, că iarăşi o să petrec sfârşitul de săptămână singură în
apartament, fără să am cu cine schimba o vorbă. Ma bucurat puțin invitația colegei
mele la piaţă, măcar o sâ-imi omor timpul cu cumpărături. Ştiam că acasă câmara e
goală, şi trebuie să mă aprovizionez mâcar pentru 2-3 zile. Am cumpărat de toate,
cartofi, vinrte, castraveți, roşii, verdeață, dar şi un peşte mare, să-l gătesc pentru
când vor veni ai mei acasă. Totul l-am pus Într-o sacoşă mare de rafie, pe care
colega 'mi-a împrumutato, dar şi ma ajutat s-o car până la stația de trolebuz. Am
reuşit să urc în trolebuzul destul de aglomerat. Nu-mi făceam grij nici cu căratul
acasă a bagajului, fiindcă stau aproape de staţie. La curba de intrare în cartier, se
aud nişte trosnituri iar trolebuzul frânează brusc. Cineva dintre pasageri a şi
remarcat, câ i-au sărit captatorii. Şoferul coboară, dar destul de repede se întoarce
njurând şi bombânind, deschide toate uşile şi anunță pasagerii, că sa rupt linia, şi
nu mai poate continua cursa, iar repararea retelei durează minim 40 minute. Eu
mai aveam o stație şi jumătate, aproximativ 1 km până acasă, traseu pe care Fam
făcut de multe ori pe jos, dar fără bagaje. Am considerat, că şi acum o să fie ca o
plimbare. Am coborât şi eu ca toată lumea, şi am pornit pe jos purtând sacoşa,
care devenea tot mai grea. Nu am făcut nici 100 metri, când cineva mi-a prins
mâna cu sacoşa, şi cu o voce caldă de bărbat mă întreabă: "Va pot ajuta,
Domniţâ? " Mă uit mirată spre sursa voci, şi să mi se înmoaie picioarele. Doi ochi
mari albaştrii şi sclipitori se uitau spre mine. Era EL, pasagerul misterios din
trolebuz, pe cine de multe ori l-am admirat în diminețile anterioare. Pe moment
m-am fâstăcit puţin, dar peste câteva momente i-am răspuns: "Vai, Vă multumesc
mult! *, şi îi cedez o toartă a sacoşi. Foarte repede am început să şi vorbim. l-am
explicat, că deobicei mergem la cumpărături cu maşina, dar fincă soțul fiind plecat
cu maşina, am ajuns şi în situația asta, şi dacă nu se rupea linia, nu ar fi fost nici o
problemă. Î-mi răspunde, că ştie zona unde stau, şi fiindcă şi el merge în aceeaş
direcție, îi face plăcere să mă însoțească. Fiind foarte cald, era îmbrăcat doar într-o
cămaşă cu mâneci scurte şi un pantalon de stofă, iar în mână avea sacoul. Nici eu
nu eram mai gros îmbrăcată. Aveam o rochiță simplă din in colorată,
netransparentă, fără bretele, doar strânsă în elastic sub braţ şi în falie. Între cele
două rânduri de elastic era foarte largă şi lejeră nemulânduse pe sâni, nefiind cum
zic unii "provocatoare". Din această cauză nu purtam nici sutien, şi mă simțeam
mult mai liberă. Eu mai aveam cu mine poşeta, nici prea mică, nici prea mare. EI,
foarte atent, să nu-mi amorțească mâna sub greutatea sacoşei de mai multe ori a
propus schimbarea mâinii făcând o piruetă în faţa mea, şi trecea de pe stânga pe
dreapta mea sau invers. Ne-am amuzat de această mişcare, câci eu la început mă
tot încurcam cu poşeta. Când am ajuns în faţa blocului, am lasat din mână sacoşa,
şi am căutat pe fundul poşelei cartela de intrare în casa scârilor, care era pe
aceeaşi breloc cu cheia de apartament. EI a luat singur sacoşa şi ma urmat îm
bloc. Pentru 1ft a trebit să aşteptăm destul de mult, incit a propus să urcăm pe jos,
dar până am luat hotărârea, a venit şi liftul. Ajunşi în faţa apartamentului, a lăsat
bagajul din mână, şi vroia să plece. Eu i-am mulțumit şi din politețe l-am invitat în
casă, pentru o cafea sau o bere. El a mulțumit invitația, şi a răspuns, ca eventual
pentru un pahar de apă. Am intrat în apartament, l-am poftt în sufragerie, unde sa
aşezat într-un fotoliu. Eu am ieşit în bucătărie şi din frigider am luat o sticlă de apă
minerală, şi aşezat pe o tavă lângă 2 pahare am intrat în sufragerie. Era spre
asfinit, iar soarele ilumina roşiatic toată încăperea. M-am dus Ia uşa balconului, am
ras perdeaua şi l-am deschis, să intre aer proaspat. EI mă wmârea atent pas cu
pas, iar când prin uşa deschisă soarele ma iluminat din spate. Mi-a spus cu un ton
moale "Ce bine arăţi în contraluminât!! la care eu zâmbind mi-am ridicat fin un
picior şi o mână, luând o poziţie de fotomodel, Ia care am râs cu poftă amândoi
Când m-am dus în fața lui s4-i mai torn un pahar de apă, ma apucat de mijloc, şi
ma tras în brațele lui. Luându-mă prin surprindere, m-am dezechilibrat, şi am căzut
în braţele lui, dar imediat am vrut să ma ridic. O mână a lui i-mi ținea rochia de la
falie, aşa încăt Ia tendința mea de a mă ridica, elasticurile au cedat, şi un sân mi-a
ieşit din rochie. EI atunci mi-a dat drumu la rochie, dar în schimb ma apucat de
mână. M-am ridicat din braţele lui şi mi-am aranjat rochița cât am putut, dar el cu o
voce blândă mi-a spus: "Nu te teme, nu ți-aş putea face nici un rău, doar vroiam să
te simt aproape şi să-ți fac o mărturisire”. Eu mmirată m-am blocatpe moment
uitându. mă în ochii lui, oare ce ar vrea să-mi spună? EI sa ridicat în picioare, ma
apucat de ambii mini, sa uitat profund. în ochi mei şi cu un ton serios mi-a spus:
"De ani de zile te-am remarcat şi din prima clipă m-ai vrâjit cu frumusețea şi
simplitatea ta. * În gândul meu ziceam, că şi inversul este valabil. După o scurtă
întrerupere a continuat: "Am observat că ai verighetă, deci ştiam că eşti măritată,
dar niciodată nu mi-am făcut curaj să te abordez. ” Vorbea aşa de frumos şi
iniştitor, încât ma dezarmat complet. Pe aceeaşi ton cald a mai continuat: "Nu am
avut curajul nici măcar să te privesc în ochi, numai aşa pe furiş, te admiram, te
urmaream cu pnirea.. Poate că mă consideri un nebun obsedat, dar îmi eşti tare
simpatică, şi nu ţi-aş putea face nimic care să te supere. " În acest timp,
ținându-mă de mâini, lin se apropria de mine, şi îmi ducea mâinile spre spate, încât
am ajuns ca piepturile noastre să se atingă. Eu parcă hipnolizată, nu puteam să
fac nimic, mă uitam în ochii lui şi acceptam situaţia. Nici atunci nu am reacţionat,
când mi-a dat drumu la mâini, ma îmbrăţişat, şi ma sărutat în pe frunte. Observând
jpsa mea de reacţie, a început să mă strângă la pieptul lu, şi să mă sarute pe
frunte, pe obraz, pe gură. Era aşa de plăcut în braţele lui, mă simțeam în siguranţă
şi alintată, încât am Început să-i răspund sârutârilor, ba mai mul, l-am imbrăţiat şi
eu. Ne sărutam înfocaţi, încât nu am protestat nici când a început să-mi tragă în
jos rochia eliberându-mi sânii. Mă săruta frenetic, pe gât pe umeri, pe sâni,
continuând să-mi tragă rochița tot mai jos, încăt destul de repede am rămas doar în
chiloţi şi sandale. Mă mingâia cu mâinile lui fine ca de catifea, imi frământa sânii şi
îmi sugea, săruta sfârcurile ieşite mult în profunzime. Eu i-am desfăcut doi nasturi
de la cămaşă, la care el foarte repede şi-a scos ca pe un tricou, şi continuam a ne
săruta. Mângăierile lui au ajuns şi în chiloţii mei, care nu au mai rezistat, rămânând
complet desbrăcată. În timpul giugulelilor nu am observat când şi-a dat jos şi el
pantalonii. Când sa aplecat să-mi sârute sânii, cu mâinile ma apucat de coapse,
mi-a desfacut picioarele, şi ma sâttat în brațe. Când mă Isa uşor în jos, simţeam
cum pula lui întărită mă apasă când pe o parte când pe alta a crăpăturii. Deşi eram
şi eu excitată, complet umezită, m-am aplecat în spate, şi cu o mână i-am ghidat
uşor pula spre gaură. Simţeam cum membrul lui vânjos își croieşte drum spre
interiorul meu. Mi-am încolăcit picioarele după mijlocul lui, şi m-am uitat adânc în
ochi. Vedeam în ei plăcerea penetrârii, cum cu pătrunderea tot mai adânc în mine,
și închidea ochii şi îşi deschidea fin gura. Eu m-am Isat spre spate find susținut
de mâinile lui. Simţeam cum a pârtuns complet în mine, şi cum clitorisul meu este
apăsat cu o forță imensă. Simt căteva zvăcniri de penetrare cât mai adânc în mine,
după care se lasă în jos, culcâncu-tmă În în fotoliu, iar el rămânând în genunci în
faţa fotoliului. Mai face câteva mişcări, după care iese din mine, şi cu degetele îmi
mângâie pârul pubian, îmi masează, imi trage, îmi indeparteaza labiie, şi mă
pătrunde puternic, creindu-mi o plăcere similară cu prima penetrare. Mai repetă
această mişcare de câteva ori, Între timp spunind: "Ce pizdă frumoasă all *, "Ce
pizdă placută ait", "Ce pizda fierbinte ai! ". Apoi începe mişcarea tot mai amplă de
dute-vino, şi cu mâinile îmi masa fin clitorisul, sânii, buricul, creindu-tmi o senzaţie şi
mai plăcută. La un moment de respiro, m-am ridicat, lin l-am impins pe covor pe
spate, şi am preluat eu inițiativa. M-am aşezat pe el. În această poziţie parcă ar fi
avut pula mai mare, şi-l simţeam cum mă atinge în profunzimea mea. În timp ce mă
mişcam pe el, îmi ținea sâni, care se saltau ca două mingi, şi-mi spunea: "Eşti
minunată! Esti fantastică Te doream de mult! ". Ma tas spre el, şi mă săruta. După
un timp ma rostogolit pe spate şi a trecut între picioarele mele, şi a început să
pompeze din ce în ce mai puternic şi mai amplu, sărutându-mă în continuare. Eu
nu mai puteam de fericire, îl țineam de gât şi- săruta (i muşcam buzele, îl tăgeam
în mine. La un moment dat intră adânc în mine, se opreşte din mişoâri, si simt cum
mă inundă în jeturi puternice. Eu de plăcere lam muşcat de o buză, şi mi-am
încolăcit picoarele după mijocul lui, nevrând să-i mai dau drumu. EI a mai încercat
câteva 'mişcâri în mine, şi simțeam că mai țâşnea în mine. De plăcere m-am
moleşit, ba parcă aşi ajuns în transă, mu mai ştiam de mine. Îmi mai aduc aminte
că îl imrâţişasem şi e! sa lipit de mine. Cred că am adormit aşa îmbrăţişaţi

Când m-am trezit buimacă era deja întuneric, eram singură, întinsă pe covor,
complet desbrăcată, şi nu-tmi dădeam seama, ca ceea ce am simțit, sa întâmplat în
realitate, sau a fost doar un vis plăcut. Mai simțeam în tot corpul plăcerile care
m-au trecut. Când m-am ridicat, am simţit cum se scurge din mine ceva, făcând o
pată căt palma pe covor. Pe măsuța de lângă mine erau două pahare goale şi o
sticlă de apă minerală începută, iar pernele fotoliului erau deranjate. Greu m-am
rezit la realitate, am făcut un duş, şi m-am băgat în pat adormind aproape
instantaneu.

In zilele care au urmat totul a intrat în rutina obişnuită, diferenţa era, ca atunci
când ne tmai ntâlneam un trolebuz, ne zâmbeam reciproc, ne salutam, şi el
câteodată îmi trimitea Ia distanță un sârut foarte discret. Cred că amândoi am
-4mas cu amintea unei aventuri de neuitat.